-

Mănăstirea Bârsana - șapte veacuri de viață monahală

Mănăstirea Bârsana, așezată pe Valea Izei - Maramureș, este un complex monahal de o mare frumusețe care îl cheamă pe creștinul aflat în căutarea unui loc pentru rugă și regăsire spirituală.

Aparținând de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Satmarului, Mănăstirea - Soborul Sfinților Apostoli - din Bârsana este situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmației, la ieșirea din Bârsana, spre podul Slatioarei, spre localitatea Strâmtură.

De la kilometrul 17 al Drumului Județean 186, trecând pe sub o frumoasă poartă maramureșeană, se răsucește în sus aleea care duce lin spre mânăstire.

Bătând drum prin colb de cronici, iată câteva detalii despre istoricul locurilor și primele înscrisuri despre mânăstire. La Bârsana au existat două vetre monahale, la aproximativ 8-9 km depărtare una de alta: una în partea sud-estică a hotarului, în locul numit Valea Slatinei, iar alta în partea sud-vestică a hotarului, pe dealul Humana, la izvoarele văii, care astăzi se numește Valea Hotarului, iar în documentele secolului al XIV-lea e amintită cu numele Valea Mănăstirii. Istoricul acestei mănăstiri începe cu o sihăstrie, care a existat în Valea Slatinei, în locul numit La Părul Călugărului.

Viața monahala în sihăstria din Valea Slatinei se pierde în negura vremurilor, începutul ei poate că a avut loc în secolul al XIII-lea. Cu timpul, în jurul acestei sihăstrii s-au adunat călugări și frați care și-au făcut acolo chilii și biserica de lemn și așa cum s-au petrecut lucrurile cu majoritatea mănăstirilor de pe teritoriul românesc, și aici, modesta sihăstrie a devenit mânăstire, loc de rugăciune și de refugiu pentru cei aflați în nevoie!

Mănăstirea Bârsana poate fi numită, pe drept cuvânt, mânăstire voievodală pentru că voievozii Balcu și Drag, cărora li s-au alăturat și boierii din sat, au înzestrat mănăstirea cu terenuri arabile, fânețe, păduri și alte bunuri, fiind în acest fel considerați ctitorii acestui lăcaș de cult. În timpul acțiunilor uniatiei din jurul anului 1700 și perioadei care a urmat, Maramureșul a rămas o adevărată cetate inexpugnabilă a Ortodoxiei, iar Mănăstirea Bârsana a avut un rol important în apărarea legii strămoșești din acea perioadă atât de grea din istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania.

Evenimentele istorice marchează și aceste locuri. La 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desființată, călugării au fost alungați și s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamț. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile și clădirile anexe distruse, averea confiscată. Locul pe care a fost mănăstirea ea fost bine gospodărit în timpul când se afla în posesiunea parohiei din Bârsana. Pe el se află o livadă frumoasă cu pomi fructiferi, fânețe și arături.

După al doilea război mondial, locul a fost confiscat de la parohie, partea de lângă drum a fost dată la mai multe familii care și-au construit acolo locuințe și astfel s-a constituit pe acel teren un adevărat cătun de case noi. Partea terenului mănăstirii, care este situată mai sus, pe terasă, a rămas în continuare liberă, locul a fost păstrat de Dumnezeu pentru ca pe el să se întemeieze o nouă mânăstire.

Adevărul zicerilor populare precum că omul sfințește locul, s-a adeverit! Reînființarea mănăstirii, o năzuință mai veche a credincioșilor, nu s-a putut concretiza decât după 1989, când barsanestii au luat hotărârea să ridice o nouă mânăstire pe locul unde a fost cea veche și, în 1991, au adunat materialul lemnos pentru biserică.

În 1992, Prea Sfințitul Justinian, întâistătătorul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Satmarului, însoțit de un grup de preoți și diaconi, a vizitat locul unde a fost Mănăstirea Intrarea Maicii Domnului în Biserică. S-a oprit pe locul unde, în urmă cu câteva sute de ani, a fost vechea biserică, a îngenunchiat cu adâncă evlavie, a rostit o rugăciune, s-a ridicat și a spus că aici se va ridica o nouă mânăstire.

Biserica nouă "Soborul Sfinților Apostoli" este amplasată în partea estică a complexului monahal fiind destinată săvârșirii cultului, ea este în același timp centrul spiritual și compozițional al întregului ansamblu. Altarul de vară și Aghiasmatarul completează ansamblul mânăstiresc și se află într-un loc central. Casa maicilor se află în partea de nord-vest a ansamblului mănăstiresc și este o clădire cu trei nivele. Casa artistului a fost construit în partea de nord și puțin mai sus pe coastă, urcarea se face pe trepte. Aici sunt găzduiți oameni de creație, oameni cu preocupări artistice. Casa meșterilor este o altă clădire în care se află atelierele meșterilor și este amplasată în partea de sud-vest a ansamblului monahal.

Un mare număr de turiști, vizitatori, pelerini trec prin poarta mănăstirii în fiecare an și acest fapt a dus la construirea și amenajarea unui muzeu care să întregească funcțiile acestui lăcaș al credinței străbune. Mănăstirea Bârsana este un dar și o binecuvântare a lui Dumnezeu nu numai pentru dreptcredinciosul popor maramureșean, ci este un dar și pentru întreg neamul românesc, pentru Biserica Ortodoxă martiră prin mărturia dată pentru Hristos de-a lungul veacurilor în zbuciumata sa istorie.

De pe minunatul platou înconjurat de păduri, în interioul complexului monahal, te simți, dragă cititorule, ca într-o cetate în care sălășuiește lumina, pacea, iubirea și frumusețea! Faceți-vă timp pentru a trece pragul!