Locul destinat acestei întâlniri supreme este sufletul nostru, iar în plan văzut – biserica, locașul în care se roagă în comun toți oameniicare Îl iubesc pe Dumnezeu,așteaptă cu nerăbdare venirea Lui și trăiesc învierea din morți.
Această preschimbare a trupurilor noastre muritoare în nemuritoare, a inimilor noastre de piatră în inimi curate și iubitoare, într-un cuvânt îndumnezeirea,se petrece în mod mai presus de minte, tainic, prin împreunarea liberei noastre voințe cu intervenția sfințitoare a lui Dumnezeu. Forma concretă a prezenței lui Dumnezeu în biserică este preoția, prin care un delegat selectat de comunitatea credincioșilor pentru viața sa curată este afierosit slujirii lui Dumnezeu și primește de la Acesta puterea de a slujiîn mod văzut lucrările sfințitoarepe care Dumnezeu le săvârșește direct, dar nevăzut,în Sfintele Taine și ierurgii (I Corinteni 4, 1).
Sfintele Taine sunt expresii variate ale iubirii simple și necreate a lui Dumnezeu adaptate necesităților noastre sufletești și trupești.În ele primim prin mâna slujitorului sfințit darulnevăzut al înfierii de la Duhul Sfânt și celelalte roade aleJertfei pe Cruce de bună voie a Mântuitorului nostru Hristos: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5, 22-23).
Pentru caracterul desăvârșit pe care îl are ca simbol biblic (Isaia 11, 2-3; Pilde 9, 1), numărul Sfintelor Taine a fost redus în mod formal la șapte, deși harul lui Dumnezeu este fără început și fără sfârșit, iar lucrările Lui sfințitoare sunt nenumărate.În ordinea administrării lor, Sfinte Taine sunt: Botezul, Mirungerea (ungerea cu Sfântul și Marele Mir), Împărtășania (Euharistia), Spovedania, Nunta, Hirotonia și Maslul. Ele au fost instituite de Domnul nostru Iisus Hristos și au ca scop mântuirea și sfințirea oamenilor, însă nu au efect magic, ci depind de credința și evlavia celor care le primesc.
În primele veacuri ale creștinismului printre Sfintele Taine se numărau și sfințirea Mirului,a Aghiasmei Mari (la Bobotează), ungerea unui monarh, călugăria și înmormântarea. Treptat, însă, din cauza amintită mai sus, drept Sfinte Taine s-au impus în conștiința Bisericiidoar cele primele șapte, celelalte dobândind statutul de ierurgii sau acte sfințitoare mai generale, alături de altele ce constau înbinecuvântarea lui Dumnezeu revărsată peste firea înconjurătoare, organică și anorganică.
Măsura vieții creștine este rugăciunea, deci într-un anumit sens, frecvența dorinței credincioșilor de a se face compatibili cu și de a primi Sfintele Taine.În mod firesc, conform Tradiției Apostolice, Sfintele Taine sunt menite a se săvârși în strânsă legătură cu Sfânta Liturghie, suprema rugăciune (de cerere, laudă și mulțumire) a Bisericii, închinată lui Dumnezeu.Participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie are ca scop, prin urmare,mărturisirea unitară a adevăratei credințeși primirea harului divin, care ia o formă vizibilă în primirea Sfintelor Taine și, mai ales, în împărtășirea laolaltă din același potir, în semn al dragostei,cu Trupul și
Sângele Domnului nostru Iisus Hristos înviat, „spre iertarea păcatelor (noastre) și viața de veci".
În continuare, vom prezenta mai în amănunt fiecare din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii și vom aminti măsura în care ele ne sunt necesare pentru dobândirea mântuirii.
Doamne ajută !