Biserica de lemn din Albac - istoria adevărată a unei biserici călătoare

Ea a fost adusă în anul 1907 din Albac, atunci în fostul imperiu Austro-Ungar, și salvată la conacul familiei Brătianu din Florica, în Regatul României. Biserica are o valoare cultural istorică de unicat în patrimoniul românesc prin semnificația istorică, destinul său aparte și prin calitățile formale și tehnice ce o disting drept una dintre cele mai prețioase creații în lemn din Transilvania.

În anul 1908, poetul Octavian Goga a scris această poezie închinată bisericuței și eroului din Albac - Horea, versuri care au devenit cunoscute și datorită celebrei romanțe compusă mai târziu!

„Bisericuța din Albac
Tu ești al vremurilor semn
Tot bietul nostru plâns sărac
E-nchis în trupul tău de lemn.

Din ce-am cerut, din ce-am gândit,
Atâtea rugăciuni cuprinzi
Și-atâta vis neizbândit
Sub vechiul tău tavan de grinzi.

Tu știi cum ne-am trudit stingher
De-a pururi fără crezământ
La Dumnezeu, acolo-n cer,
Și la-mpăratul pe pământ...

De-aceea, ostenit-acum,
De zile rele câte-au fost,
Bătrână, te-ai pornit la drum,
Să-ți deie frații adăpost.

Rămâi aici... fă-ți un popas
Fii sfetnic bun, din veac în veac,
Și spune-acasă ce-a rămas,
Bisericuța din Albac!"

În această biserică va fi învăţat Horea primele slove, şi va fi desluşit înţelesul vechilor ceasloave scrise cu litere chirilice; aici s-a rugat el împreună cu ortacii lui, dar, mai ales, aici a ascultat cuvintele revoluţionarului călugăr Sofronie de la Cioara, care a condus mişcarea împotriva „Uniatiei" cu Biserica Romei.

După exilul (autoimpus) călugărului, Horea a continuat mişcarea revoluţionară împotriva asupritorilor aşa cum spun cărţile de istorie. Undeva într-un colţ tainic al bisericii sunt ascunse cuvintele: "Nicula Urs" şi în fiecare aşchie de lemn înca se simte o parte din sufletul lui şi al românilor mult încercaţi de peste munţi.

Aceasta este pisania bisericii după mutarea și montarea ei la Florica, în 1908: „Această sfântă biserică, cu hramul sfinților Arhangheli, au fost durată prin smerenia și cu arginții credincioșilor țărani români, în satul Albac din Munții Apuseni, la anul de la Hristos 1746. Ci in curgerea anilor, înmulțindu-se norodul, s'au zidit biserica mai mândră în locul acestei sfioase bisericuțe de lemn, care, așa, ajunse în prag de pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în anul 1907, când străbătând drumurile Ardealului ajunse în Albacul lui Horia, nu s'au îndurat de dânsa, ci au adus-o lemn cu lemn de au înălțat-o aici, pe dealul Floricăi. Și au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s'au rugat odată Horia pentru norodul său și să fie închinată celor care fără de număr și fără de nume s'au jertfit pre ei întru slava și mărirea norodului român. Și, de preste moarte, împlinindu-se gândul lui Ion I. C. Brătianu, s'au târnosit această sfântă biserică acum, în anul dela Hristos 1941, luna Mai, ziua cea de-a patra."