Ce este de fapt Biblia și cum a ajuns în România
Biblia sau Sfânta Scriptură este o colecție de cărți sfinte ce conțin descoperirea sau revelația făcută de Dumnezeu oamenilor în Vechiul Testament (prin gura proorocilor, pe parcursul unui mileniu) și în Noul Testament prin Însuși Fiul (Cuvântul) lui Dumnezeu întrupat (așternută în scris de ucenicii Mântuitorului în aproximativ de 50 de ani), „plinirea Legii și a profețiilor” (Matei 5, 17).
16 Februarie 2024, 10:54
Vechiul Testament este format din 39 de cărți canonice, iar Noul Testament din 27 de cărți canonice. În tradiția creștină, la acestea se alătură un set de cărți necanonice, dar bune de citit, în număr de 14.
Textul original al Vechiului Testament a fost scris în limba ebraică, iar cel al Noului Testament, în limba greacă comună.
Deținem și o traducere în limba greacă a Vechiului Testament făcută la cererea lui Ptolemeu al II-lea (309-246 î.Hr.), în Alexandria (Egipt).
Ea a fost denumită Septuaginta de la numărul celor șaptezeci de învățați evrei care au transpus Pentateuhul (cele cinci cărți scrise de Moise) și celelalte cărți ale Vechiului Testament din limba ebraică în greacă.
În limba latină, prima ediție oficială a Bibliei poartă numele de Vulgata (pentru faptul că a fost scrisă într-o limbă latină populară) și datează din sec. III-IV d.Hr., însă nu este o traducere foarte fidelă.
Meritul apariției acestei traduceri aparține Fericitului Ieronim (340-420), care a realizat-o și episcopului Romei de atunci, Damasus I, care i-a solicitat să facă acest lucru.
La noi, prima traducere a Bibliei a fost făcută în anul 1688 și este cunoscută sub denumirea de Biblia de la București, după locul unde a fost tipărită.
Ea a fost realizată de frații Radu și Șerban Greceanu și a apărut prin grija și cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino și a urmașului său, Domnul Sfânt și Martir Constantin Brâncoveanu.
