Cuvânt de învățătură
Mergând la o mănăstire de măicuțe, am cerut sfat la una dintre acestea. Foarte zgârcită la vorbă și la chip, a stat puțin de vorbă cu mine. În felul ei grăbit, parcă să scape de corvoada conversației și a vizitatorilor.
27 Iulie 2016, 21:00
A raspuns sec și în câteva vorbe problemelor teologice și lumești ce mă frământau:
„Când am venit la mănăstire, mi s-a spus să merg la fiecare Sfântă Liturghie, să citesc Viețile Sfintilor, Psaltirea, Biblia și să fac toate rugăciunile zilei. Încet, încet, mi s-au luat cărțile cu viețile sfinților, apoi Psaltirea, chiar și Biblia. Am rămas cu «Doamne, Iisuse Hristoase…» și cu Sfânta Liturghie.”
Zicând acestea, a plecat îngândurată.
Tare m-am întristat, la auzul acestor cuvinte. Știind ce ascultare avea, îmi spuneam: interesele cotidiene au pătruns și acolo, fuga pentru nevoile materiale a doborât monahismul.
Târziu, mult mai târziu, am înțeles…
Acea măicuță se sfințise.
