Duhul Sfânt – Mângâietorul Partea III-a
„Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le plinești!” De ce vine Mângâietorul sub forma unor limbi de foc? Păi, Duhul vine în forma limbii, căci grăiește peste fiecare în parte, îl învață cele Cerești și înțelesul tuturor celor pământești. Vine sub forma mai multor limbi, nu una peste toți, ca fiecare să-L aibă, dar fiecare să dobândească, în același timp, o harismă, un har. Nu se spune așa și despre preoți? Vedeți de unde vine? Unul tămăduiește, altul este văzător cu Duhul etc. Dar toți sunt una… deși fiecare cu lucrarea sa.
12 Iulie 2016, 21:00
La Cincizecime, la Rusalii, se dau frunze de nuc, dar nu oricum, ci binecuvântate… de preot, pentru a le duce creștinii în casa lor și a le pune la icoane... La icoană, copii..., nu la subțiori sau la șold că ne doare, cum fac unii, căci acea frunză este SLUJITĂ..., spuse puțin mai apăsat părintele arhimandrit, și ce este binecuvântat se pune la icoană în casă. Noi să punem la icoana trupului – rugăciunea...
Tot leacul este bun, dar cel de la El..., și arătă spre cer, vine din Biserica Lui și se duce spre ființa creată de El, spre mădularele Lui, spre noi... mădularele Bisericii, al cărei cap este Hristos Dumnezeu.
De ce mă voi teme Doamne, când ești cu mine? spune un psalm... cum să mă tem când Stăpânul, Creatorul, Dumnezeu este cu mine.
Ați înțeles, măi nepoților?
Părintele arhimandrit, se întoarce spre noi ne binecuvântează, semn ca discuția s-a terminat, că are nevoie de intimitate; doar din acest motiv s-a retras la mănăstire.
Sărutăm mâna și plecăm luminați de cele aflate/tâlcuite.
Pășim pe aleea spre ieșire bucuroși, dar triști că s-a terminat pelerinajul, întoarcem privirea spre dânsul precum copiii ce pleacă de la bunici, din vacanță, la școală.
Bătrânul stătea în continuare pe băncuță sprijinit de copac, zâmbind ușor, privind spre un infinit doar de dansul poate știut/înțeles. Lumina, parcă strălucea...!
Noi, pătrunși de cele ascultate și pentru că ne pregăteam de drum, ne șopteam în gând rugăciunea:
„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților i Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.”
Amin! se aude de lângă copac vocea părintelui...
Mireasma florilor, ciripitul păsărelelor, totul este plin de pace. Vântul adie ușor, de parcă vorbește cu toată natura, și scutură cu un vuiet lin crengile copacului sub care am stat. Se desprind câteva frunze și cad pe alee, peste noi, frunze de nuc…
Plecăm liniștiți cu credința că… Dumnezeu este prezent în tot locul, Dumnezeu ne vrea firești, doar credință, iar acesta o dobândim cu răbdare.
Ne vrea firești după firea Sa, preschimbați, creștinați. Așa ne învățase părintele...
Slavă Ție Doamne! Slavă Ție!
