Duminica samarinencei

Iisus nu a ținut cont de acest lucru și când a trecut prin localitatea Sirah, s-a oprit la fântâna lui Iacob (care avea 60 de m adâncime și era săpată în locul unde Iacob s-a întâlnit cu îngerul). Domnul era obosit și însetat, de unde se vede și firea lui umană.

În timp ce ucenicii s-au dus să ia pâine și mâncare din Cetate, El a rămas singur și atunci a venit o femeie samarineancă să ia apă. El i-a cerut să-i dea să bea. Femeia s-a mirat de acest lucru știind că iudeii nu se apropiau de ei și mai ales nu primeau nimic de la ei și de aici s-a ajuns la convorbirea redată în Sfânta Evanghelie, în urma căreia samarineanca și-a dat seama că El este Hristos.

Samarineanca, mergând în cetate, le-a spus la ai săi că l-a întâlnit pe Mesia. Locuitorii au crezut-o și au venit să-l roage pe Iisus să mai rămână la ei. El i-a ascultat și a mai rămas două zile. De aici se vede că Domnul Iisus a venit să spele păcatele întregii omenirii nu numai pe cele ale iudeilor.

Când a plecat Iisus, samarineanca, spune tradiția, a plecat împreună cu El și cu ceilalți ucenici, s-a botezat primind numele Fotini (cea luminată – se serbează la 26 februarie), a devenit și ea ucenic și a fost printre primii misionari ai lui Iisus.

Samarinenii erau un popor de oameni inteligenți și instruiți. Dintre ei își recrutau romanii tineri pe care îi pregăteau să devină tălmaci, conducători de oști și de cetăți. Chiar femeia samarineancă era fiica unui șef al cetății și era cultivată și respectată de concetățenii săi, care au crezut imediat spusele ei. Chiar Maica Domnului a numit-o Fotini. Pe drumul spre Golgota ea l-a urmat îndeaproape pe Mântuitor și, când a văzut că El era obosit și îi curgea sudoarea pe față, a trimis-o pe sclava ei Veronica să-L șteargă cu o maramă pe care a rămas întipărit chipul Domnului.

Atunci când ucenicii s-au răspândit în toată lumea, ea s-a dus la început în Alexandria Egiptului și apoi în Cartagina, înființând nuclee de creștini în nordul Africii și în jurul Mării Mediterane.

În timpul persecutiei lui Nero, acesta a aflat că slujitorul său, centurionul Victor, este fiul Fotiniei, creștina. Nero a pus un superior pe nume Sebastian ca să-l ancheteze, dar când Victor l-a privit în ochi, Sebastian a rămas paralizat. După ce Victor s-a rugat lui Iisus pentru iertare acesta și-a revenit și a fost atât de impresionat de ceea ce i se întâmplase încât a dorit să devină și el creștin, cea ce s-a și întâmplat. De aceea a fost schingiut mai apoi și a devenit Sfântul Sebastian.

Nero a cerut să fie aduse la el Fotini și surorile sale, pregătindu-i daruri prețioase pentru a o convinge să jertfească zeilor. Fotini a refuzat. Ca să o convingă, a pus să fie jupuite de vii surorile ei și date la lei. Dar ea nu a cedat. În luna mai anul 98 i-au jupuit și ei pielea și au aruncat-o într-o fântănă din Roma, care s-a numit mult timp fântâna Fotiniei. La ea veneau creștinii și se vindecau de boli.
În secolul al XVII-lea, un arhitect italian a construit pe locul fântânei Fotiniei celebra Fontana di Trevi, vizitată de turiștii din întreaga lume.

Din această Evanghelie este necesar ca noi să reținem că trebuie să-l cunoaștem pe Domnul Iisus cu inima, nu cu mintea și să ne ferim de faptele rele după cum ne spune El, nu după cum ne spune cugetul nostru, de multe ori pervertit și înclinat către cele trecătoare.