Gânduri la început de an

Ne așteaptă, însă, în fiecare clipă, posibilitatea de a face răul, de a fi răzbunători, de a trăi egoist neținând cont de cei defavorizați, de cei în suferință, de cei singuri, de cei apropiați sau îndepărtați.

Pentru a găsi puterea, echilibrul, resursele de răbdare, înțelegere, bunăvoință, noblețe, cinste, mărinimie necesare atât de mult, trebuie să ne recunoaștem limitele și să apelăm la ajutorul, sprijinul neobosit și gratuit, oferit de Dumnezeu, Părintele nostru al tuturor. Doar prin harul Lui putem să ne schimbăm, să fim mai buni, să ne păstrăm liniștea sufletească și concentrarea la ce avem de făcut.

Desigur, Dumnezeu nu e din lumea aceasta, nu Îl găsim decât dacă ieșim din tumultul grijilor de zi cu zi, din carapacea părerii de sine, a preocupărilor excesive de noi înșine, a indiferenței și a lenei.

Pentru a intra în dialog cu El, se cuvine să renunțăm la a ne mai minți pe noi înșine, la a ne mai construi lumea pe propriile puteri, la a trăi „la fel de bine” fără legătura cu El.

Putem să trăim în adevăr și lumină pentru că suntem creați după chipul Lui, suntem destinați să trăim veșnic și să devenim noi înșine generatoare de pace, bucurie, iubire.

Să ne încărcăm, „bateriile”, la început de an, cu energia iubirii primită de la cei dragi, dar mai ales cu cea necreată, nemuritoare și indispensabilă divină, făcând loc în inima noastră iubirii lui Dumnezeu.

Iubirea divină este cea care ne-a adus la viață, ne menține liberi și vii, a murit și înviat pentru noi, ne hrănește cu Trupul și Sângele Său sfințitor și ne caută neîncetat prin tot ce ni se întâmplă zi de zi.

E cea pentru care ne aflăm în lumea aceasta și către care vom merge după ce plecăm de aici. Să nu o neglijăm pentru a nu o regreta mai târziu.