Icoana creștină - lămuriri partea a II-a

„După aceea Moise, întorcându-se; s-a pogorât din munte, cu cele două Table ale Legii în mână, scrise pe amândouă părțile lor. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu și scrierea era scrierea lui Dumnezeu, săpată pe table. Atunci, auzind Iosua glasul poporului răsunând, a zis către Moise: «În tabără se aud strigăte de război». Iar Moise a zis: «Acesta nu este glas de biruitori, nici glas de biruiți; ci eu aud glas de oameni beți». Iar după ce s-a apropiat de tabără, el a văzut vițelul și jocurile și, aprinzându-se de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două table și le-a sfărâmat sub munte” (Ieșire 32, 15-19)

Tablele Legii conțineau cele zece porunci, îndrumarul pentru viață, pentru răscumpărare:

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam, și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. Să nu iei numele Domnului

Dumnezeului tău în desert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca sa-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție. Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi!

Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău! Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău!” (Ieșire 20, 2-17; Deuteronom 5, 6-21).

Dar Dumnezeu se face auzit și după moartea marelui profet Moise prin alte persoane cu viață aleasă, prin alți profeți. Dumnezeu în dragostea sa promite, și se face auzit de aceștia, că va trimite răscumpărător, va trimite pacea peste omenire și va înnoii legământul cu omul.

Mântuitorul promis, este căutat de poporul evreu, așteptat și de alte popoare ce au aflat de scrierile masoretice și de profețiile arătate prin acei oameni curați. (avem exemplul magilor sau al regilor Egiptului, unii pasionați de cercetarea istoriei, spun că și vechii daci știau de venirea lui Mesia etc.)

A doua poruncă din Legea Veche: „Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos..”, era dată pentru că omul, urmașii Evei și a lui Adam, nu văzuseră chipul lui Dumnezeu și putea ca pe vremea lui Moise să atribuie dumnezeirii chip văzut în natura, sau chip uman.

Mesia nu venise, nu se știa sub ce forma sau chip va apărea. Omul era în așteptare, parcă și natura se oprește la venirea lui Iisus, Dumnezeul Om. Două firi neamestecate ale lui Iisus Hristos, cea divină și umană, sunt unite în El nedespărțit, neîmpărțite, neamestecate, neschimbate, iar ipostasul este unul.

Cuvântul se face trup, Mântuitorul Se naște în zilele lui Irod cel Mare și nașterea Sa o aflăm din Sfânta Evanghelie:

„Iar nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind și nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Și cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu». Și deșteptându-se din somn, Iosif a făcut așa precum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe logodnica sa. Și fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 18-25).

Începe o noua eră, pacea cu Dumnezeu a fost restabilită, noul Adam Însuși Fiul lui Dumnezeu, vine „pentru noi și a noastră mântuire”

Domnul Hristos, „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut“ (Col. 1, 15) și „chipul ființei lui Dumnezeu“ (Evrei 1, 3), S-a smerit pe Sine, luând chip de rob (Filip. 2, 7)

În Noul Testament- Noua Lege „Cuvântul S-a făcut trup“ (În. 1, 14).

În lucrarea sa „Icoana - fereastră către Împărăția lui Dumnezeu” Drd. Alin Grecu, ne explică: „Întruparea devine, astfel, temeiul de bază al teologiei icoanei. Necinstind icoana, necinstești Întruparea.”

„Icoana este mai mult decât o fotografie, ea ne înfățișează chipul lui Dumnezeu Însuși, chipul Fiului lui Dumnezeu întrupat. Ea este o fereastra spre lumea lui Dumnezeu, spre Împărăția Cerurilor. Chipul Maicii Domnului și cel al sfinților din icoane este chipul omenesc îndumnezeit, copleșit de lumina dumnezeiasca a Împărăției lui Dumnezeu. Icoana este sfințită prin chipul pe care îl reprezintă. Fără icoană ne putem rătăci de la adevăratul Dumnezeu, închipuindu-ne fiecare, după mintea, priceperea și credința sa în Dumnezeu, care de cele mai multe ori este unul plăsmuit de imaginația noastră. Așa încât riscul idolatriei este mult mai mare fără icoană, omul fiind tentat să-și «închipuie» un Dumnezeu «convenabil», după propriile dorințe și nevoi.”