Importanţa Sfântului Ioan Botezătorul - Partea II-a

Sfântului Prooroc Ioan este glasul lui Dumnezeu Tatăl care ne cheamă ca şi atunci la pocăinţă pentru a-L putea primi cum se cuvine pe Iisus Hristos.

Ca un semn al rolului special pe care Ioan avea să-l aibă la maturitate, tatăl său a proorocit după alegerea numelui pruncului, eliberat fiind totodată şi de neputinţa de a vorbi pe care o primise ca pedeapsă pentru necredinţa celor vestite de înger.

„Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac; mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; de jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.” (Luca 1, 57-79)

Din cauza prigoanei pe care a iscat-o Irod împotriva pruncilor de doi ani şi mai mici, Sfântul Ioan a fost nevoit să fie dus, nu mult după naştere, de mama sa văduvă (Zaharia fusese ucis de ostaşi) în pustie, unde după moartea acesteia a rămas să trăiască o viaţă de rugăciune şi de asceză, aşteptând împlinirea celor vestite despre el. De aceea, atunci când a început propovăduirea la vârsta de 30 de ani, Ioan mărturisea că nu-L cunoscuse pe Hristos după chipul omenesc (Ioan 1, 31), deşi erau veri după rudenia trupească, ci i se vestise că-L va recunoaşte văzând pe Cel peste Care Se va pogorî şi va rămâne Duhul Sfânt (Ioan 1, 33).

Apogeul slujirii prooroceşti a Sfântului Ioan este momentul Botezului lui Hristos, atunci când este învrednicit să atingă cu mâna sa creştetul Stăpânului şi să fie părtaş la epifania Domnului (arătarea Sfintei Treimi). După acest moment el îşi restrânge activitatea, îşi îndrumă ucenicii spre a urma Domnului Iisus, iar peste puţin este arestat de rege si în cele din urmă decapitat pentru curajul de a-l fi apostrofat pentru încălcarea Legii.

Pentru noi cei de azi Sfântul Ioan este glasul lui Dumnezeu Tatăl care ne cheamă ca şi atunci la pocăinţă. El este proorocul care ce ne povăţuieşte ca prin post şi prin lepădarea gândurilor, cuvintelor şi faptelor rele să ne aşezăm pe calea dreptăţii şi a binelui netezind asperităţile sufletelor noastre pentru a-L putea primi cum se cuvine pe Iisus Hristos, Doctorul, Prietenul şi Dumnezeul nostru.

Pentru viaţa în feciorie, calitatea de prooroc, vrednicia de a boteza pe Hristos şi pentru curajul de a mărturisi adevărul din voia lui Dumnezeu până la jertfa de sine, Sfântul Ioan este unul dintre cei mai respectaţi şi cinstiţi sfinţi din calendarul creştin ortodox.

Praznicele închinate lui sunt în număr de şase, şi anume:
- Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul – 23 septembrie;
- Soborul Sfântului Prooroc Inaintemergătorul şi Botezătorul – 7 ianuarie;
- Întâia şi a două aflare a Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul – 24 februarie;
- A treia aflare a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul – 25 mai;
- Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie;
- Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului.