Legende, credință și izvoare tămăduitoare, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus
Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657, din inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu.
06 Martie 2022, 13:04
Mânăstirea este situată la poalele munţilor Făgăraş într-un cadru natural deosebit. Se poate considera pe bună dreptate că ne aflăm "pe-un picor de plai pe-o gură de rai" în preajma sa. Aer curat şi proaspăt, linişte întreruptă doar de ciripitul păsărelelor, izvoare repezi de munte, păduri cu arbori multiseculari contribuie la crearea unei atmosfere de basm în oricare dintre cele patru anotimpuri.
Odată ce ai trecut pragul mănăstirii trebuie să te opreşti la fântâna Izvorul Tămăduirii! Toţi localnicii, dar şi călugării îţi vor spune că este făcătoare de minuni. Atestată documentar din secolul al XVI-lea, fântâna este cea mai veche piesă din incinta mânăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut şi ţesut multe întâmplări miraculoase şi legende. Izvorul a fost descoperit acum mai bine de 500 de ani. La scurtă vreme, au început vindecările celor care au băut din apa lui. De aceea, a fost numit Izvorul Tămăduirii.
Legenda spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos.
Între anii 1696 - 1707 s-a construit o biserică de zid, prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu. Picturile murale interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionașcu și Pană. Mănăstirea a fost dărâmată cu tunul de generalul habsburgic Preiss în 1785, în timpul răzmerițelor religioase din Ardeal. Mănăstirea a fost părăsită timp de 140 de ani, renovarea ei începând doar în 1926. S-au păstrat arhitectura în stil brâncovenesc şi picturile vechi din interior. Turla bisericii este octogonală la exterior şi cilindrică în interior. Pe peretele vestic al pronaosului, se află tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni.
Astăzi, mănăstirea este un complex monahal ce cuprinde muzeul, biblioteca, atelierul de pictură și o academie. Muzeul și biblioteca adună colecţii preţioase de icoane pe sticlă sau lemn, cărţi și manuscrise. La acestea se adaugă veșminte preoţești și arhierești, precum și o valoroasă colecţie de obiecte de cult.
Biblioteca nu este un simplu depozit de carte sau doar o sală de lectură, ci este dotată pentru a putea găzdui audiţii sau vizionări ale materialelor arhivate aici într-o adevărată audio-videotecă. Academia este un loc primitor pentru mulţi dintre cei care se retrag pentru reculegere sau studiu. În același timp, amfiteatrul permite organizarea de conferinţe și seminarii cu o audienţă de până la 150 de persoane.
Un pelerinaj la Mănăstirea Sâmbăta nu se poate încheia fără o vizită şi o rugăciune la chilia părintelui Arsenie Boca. Tot aici, de dimineaţă şi pâna seara, oamenii vin cu bidoane de apa şi stau la coadă pentru a le umple de la izvorul miraculos. Nu degeaba în piatra de lânga izvor stau săpate următoarele cuvinte: "Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veci, căci se va face în el izvor de apă curgătoare, pentru viaţa veşnică" (Ioan 4, 4).
