Semnificația Postului Paștelui

Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.” (Luca 4, 1-2)

Postul Paştelui este cel mai lung post de peste an, cel mai aspru din punct de vedere alimentar, dar şi cel mai important dintre posturile bisericeşti. Acesta începe în lunea de după „Duminica izgonirii lui Adam din Rai”/ „Duminica lăsatului de sec de brânză” şi se încheie în noaptea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, după slujbă.

Postul Mare este rânduit pentru curăţirea sufletului prin rugăciune, milostenie, împăcare cu cei cărora le-am greșit şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Mântuitorul ne recomandă postul ca un mijloc de luptă împotriva ispitelor (Matei 17, 21).

Postul a fost prescris de Dumnezeu din Vechiul Testament prin poruncile date lui Moise şi adresate iudeilor: „Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: În luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi” (Lev. 16. 29).

Sfinţii Apostoli au postit şi îndeamnă la post „să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea” (I Corinteni 7, 5); „şi n-a mâncat şi nici n-a băut” (Faptele Apostolilor 9, 9). Canonul 69 apostolic osândea cu excomunicarea pe credincioşi şi cu caterisirea pe slujitorii Bisericii în cazul în care aceştia nu ţineau Postul Sfintelor Paşti (Can 50 Laodiceea), excepţie facând doar cei bolnavi, care nu puteau posti. În vechime, în această perioadă, catehumenii se pregăteau pentru a primi Sfântul Botez în noaptea de Paşti.

Prin Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în Biserica de Răsărit, Postul Paştelui a fost orânduit să aibă o durată de şapte săptămâni (Can. 5).

Spunem că acest post este un post aspru, având puţine perioade de dezlegare la peşte: la praznicul Bunei Vestiri (25 martie) și la Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile, duminica dinaintea Învierii).

Sunt scutiţi de ajunare copiii, lăuzele, bătrânii, bolnavii și cei aflaţi în diferite neputinţe. În această perioadă nu se consumă: carne, ouă, brânză, peşte şi vin, excepţie făcând doar zilele de dezlegare care au rânduiala lor.

Sfinţii Părinţi au rânduit ca, în perioada Postului Mare, să se săvârşească în mod obișnuit Sfânta Liturghie doar în zilele de sâmbătă şi duminică, în celelalte zile împărtășirea credincioșilor făcându-se seara după vecernie, în cadrul „Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite”.

„Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu să o mănânci” (Sfântul Serafim de Sarov).