Sfânta Taină a Hirotoniei cuprinde trei rânduieli distincte prin săvârșirea cărora se face consacrarea în cele trei trepte sau stări ale preoției: diaconia, preoția și arhieria. (vezi Tit, 1, 5-9; I Timotei, 5, 19-22, Faptele Apostolilor, 20, 17, 28; 6, 6 ș.a.). Oricare alte grade clericale sau ale credincioșilor simplii (ipodiacon, citeț, monah, rasofor etc.), precum și cele administrative (stareț, arhiereu, mitropolit, patriarh etc.) nu reprezintă totodată și trepte sfințitoare sau sacramentale (care au menirea de a sfinți pe ceilalți oameni).

Ca și celelalte Sfinte Taine, Taina Hirotoniei este o lucrare în care este prezent și activ în chip nevăzut Însuși Mântuitorul Hristos, Care Se dăruiește celor ce cred în El și Îi cer ajutorul dumnezeiesc. Episcopul sau preotul săvârșitori sunt, în Biserică, de fapt, doar organele văzute ale Preotului și Arhiereului nevăzut – Hristos. Cu alte cuvinte, Hirotonia face pe cel ce o primește doar iconom (administrator) al Tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni, 4, 1), nu un privilegiat la dobândirea mântuirii. Cei ce primesc această Taină sunt, de aceea, selectați doar din rândul bărbaților, potrivit rânduielii instituite de Mântuitorul, și trebuie să dovedească vocația pentru aceasta și pregătirea necesară cerută de Sfânta Scriptură (I Timotei, cap. 3).

Ca și celelalte Sfinte Taine, Hirotonia are origine divină, Însuși Mântuitorul Iisus Hristos este Cel care i-a ales pe Sfinții Apostoli, i-a învățat și, apoi, i-a învrednicit de a propovădui Sfânta Evanghelie (Vestea cea bună – a Învierii și a mântuirii neamului omenesc). Adresându-se lor, a așezat Sfânta Taină, prin următoarele cuvinte: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute" (Ioan 20, 21-23). Despre rânduiala Tainei Hirotoniei și responsabilitatea deosebită a celui ce o primește, Sfântul Apostol Pavel menționează lămuritor în epistola către Timotei: „Nu fi nepăsător față de harul care este întru ține, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preoțimii" (I Timotei 4, 14); „Te îndemn să ții aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este în ține, prin punerea mâinilor mele'" (II Timotei 1, 6).

Hirotonia înseamnă învestirea în una din treptele preoției, iar aceasta se face prin hirotesie, adică prin „punerea mâinilor" (de către episcop, la hirotonia în diacon și preot, sau de către adunarea episcopilor, la hirotonia unui episcop). Hirotesia se mai întrebuințează și la acordarea rangurilor onorifice în ierarhia bisericească, dar rugăciunea care se rostește atunci nu conferă și o putere harică sfințitoare superioară. Ele se oficiază în mijlocul bisericii (în fața sfântului altar și în fața Ușilor Împărătești) spre deosebire de hirotonii care se săvârșesc înăuntrul altarului (înaintea Sfintei Mese).

În prezent, candidatul la diaconie are de parcurs două trepte premergătoare hirotoniei: cea de citeț (dascăl, lector) și cea de ipodiacon, deși ele sunt primite oarecum formal, pe temeiul pregătirii teologice anterioare a celui ales pentru hirotonie. În această calitate, el devine ajutorul preotului și al episcopului, în întreita lor activitate: învățătorească, sfințitoare și conducătoare. Ulterior poate primi, pe rând, de asemenea în cadrul Sfintei Liturghii, și celelalte două trepte ierarhice: de preot și episcop.

Am vorbit aici pe scurt despre cele trei trepte ierarhice rânduite de Mântuitorul Hristos Dumnezeul nostru întrupat și transmise prin Sfinții Apostoli și prin succesiune apostolică până astăzi. La începutul Bisericii a existat și treapta apostolatului, pe care însă au avut-o doar ucenicii Mântuitorului, și care cuprindea, în plus, sarcina de a propovădui Evanghelia în întreaga lume. În prezent, cele trei trepte clericale își îndeplinesc atribuțiile și cei ce le primesc sunt rânduiți să slujească pentru un teritoriu administrativ mai restrâns.

Doamne ajută !