Sfânta Taină a Împărtășaniei (Euharistia – Cuminicătura) Partea I
Viața veșnică este împărtășirea de Dumnezeu, Care singur este existent din veci, nemuritor și atotputernic. De aceea, după curățirea de păcate (prin Taina Botezului) și după primirea puterii Duhului Sfânt de a lupta cu ispitele (prin Taina Mirungerii), creștinul primește împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos „spre lăsarea păcatelor și viața de veci". Prin aceasta ni se confirmă încă o dată că scopul vieții noastre creștine nu este doar despătimirea sau chiar străduința de a nu mai săvârși răul, ci unul cu mult mai înalt: viața în unire cu Dumnezeu și dobândirea dragostei ca deprindere izvorâtă din inimă, în mod dezinteresat și permanent.
09 Iulie 2014, 07:47
Împărtășindu-ne cu Hristos, Cel ce a biruit păcatul și moartea, avem viață în noi (Ioan 6, 53) și nădejdea vieții veșnice. Ca și în cazul celorlalte Sfinte Taine, Împărtășania nu este un act magic, care lucrează indiferent de dispoziția noastră sufletească, ci este mai mult decât consumarea unor elemente de pâine și vin consacrate lui Dumnezeu, ea este o întâlnire și unire reală cu Persoana supremă, Fiul lui Dumnezeu făcut om din iubire de oameni.
Primind Sfânta Taină a Împărtășaniei cu credință în Hristos Cel prezent în ea în mod nevăzut, suntem ridicați în legătura de iubire dumnezeiască a Persoanelor Sfintei Treimi, devenind noi înșine părtași la o viață de iubire și bucurie fără început și fără sfârșit.
Unirea cu Hristos prin Împărtășanie este precedată de alte grade de împărtășiri mai „mici", dar esențiale în pregătirea noastră pentru această treaptă desăvârșită. Are loc mai întâi împărtășirea de Hristos prin ascultarea Cuvântului Său cuprins în Sfânta Evanghelie, iar apoi, prin împlinirea acestuia în viața aceasta trecătoare, are loc împărtășirea noastră de lucrările Sale dumnezeiești: mila, jertfa, iertarea, împăcarea cu toți oameniiși dragostea față de Dumnezeu și semeni. Toate acestea însușite la măsura noastră din prezent, unite cu o cercetare atentă a conștiinței, sunt „condițiile" premergătoare care asigură ca Sfânta Împărtășanie a creștinului cu Hristos în cadrul Sfintei Liturghii să fie una reală și cu folos duhovnicesc. Dacă lipsesc însă acești „pași" minimali unirea nu poate avea loc pentru că Hristos nu are părtășie cu ura și păcatul.
„Să se cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar; căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind TrupulDomnului " (Cor. 11, 28-29)
Spre deosebire de primele două Sfinte Taine (Botezul șiMirungerea) pe care le primesc o singură dată, Sfânta Împărtășanie Se oferă creștinilor în mod continuu la fiecare Sfântă Liturghie („Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!"), pentru că ea reprezintă hrana spirituală a sufletului nostru. De aceea, ea nu trebuie neglijată sau considerată a fi un „premiu" rezervat pentru anumite termene sau zile din an pe care îl primim pentru „meritele" deosebite dobândite de noi, ci ea este absolut necesară creșterii noastre în credință, virtute și curăție.
„Preoții de enorie să învețe pe poporenii lor că, într-un cuget curat, atât parte bărbătească, cât și femeiască, de va fi cu putință, la praznice, iar de nu, negreșit în cele patru posturi de peste an, să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie" (Liturghier, ed. 1987, p. 422)
La fel cum fără Hristos nu ne putem mântui, El fiind Calea Care duce la Tatăl ceresc (Ioan 14, 6), tot așa fără împărtășirea cu Trupul și Sângele Său înviat și sfințit nu putem să sporim în unirea cu Dumnezeu și unii cu alții.
Mărturisind credința unică în Dumnezeul cel Viu, Cel Adevărat, și uniți cu Hristos prin Sfânta Taină a Împărtășaniei dintr-un singur potir, creștinii actualizează Biserica, depășind simpla apartenență de membri ai unei instituții pământești și devenind în chip văzut un singur Trup. Astfel se realizează în mod tainic unirea tuturor credincioșilor în Hristos, Cel Care ne ajută să biruim egoismul, frica de moarte și păcatul, făcându-ne și pe noi capabili de jertfă unii pentru alții în legătura dragostei și a păcii.
Dumnezeu să ne dea gândul cel bun!
