Sfintele Taine de primire în creștinism: Botezul, Mirungerea și Împărtășania (Euharistia) Partea I
Credința creștină, în esența ei, este o terapie divină, un mod de viață acceptat conștient, din convingere și recunoștință față de Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul nostru, prin care putem dobândi asemănarea noastră cu El în virtute, în special în iubire și smerenie. Din această cauză, primirea calității de creștin sau de fiu al lui Dumnezeu în dar, nu se petrece mecanic, exterior sau magic, nici pripit și fără o bună cunoaștere a dificultăților ce le prezintă, ci este condiționată de parcurgerea liberă și activă a primilor pași în acest fel de viață sfântă.
27 Mai 2014, 07:56
Despre importanța Sfintei Taine a Botezului ne vorbește însuși Mântuitorul, arătând că fără primirea ei nu putem să avem viață veșnică, ci ne osândim la despărțirea de Dumnezeu (Matei 28, 19-20).
Cunoscut și sub numele de a doua Naștere sau de Nașterea „din apă și din Duh" (Ioan 3, 5), Botezul este Sfânta Taină pe ca o primește un om în viața aceasta pământească, după parcurgerea unor etape de maturizare duhovnicească, asemănătoare cu dezvoltarea copilului în pântecele maicii sale.
Aceste etape sunt: cunoașterea și înțelegerea teoretică și practică a învățăturii de credință creștină, renunțarea la modul de viață anterior – lumesc și statornicirea în viața conformă poruncii divine a iubirii de Dumnezeu și de aproapele (Luca 10, 27).
Este de înțeles că această perioadă pregătitoare, de catehumenat – cum mai este ea denumită, privește pe „candidații" pentru Botez aflați la o vârstă conștientă (peste 7 ani sau chiar mai devreme), a căror edificare din punct de vedere al credinței trebuie să fie fermă pentru a se evita acceptarea formală a credinței, cu efecte nefaste (alunecarea în viața păcătoasă, apostazia etc.).
În cazul pedobaptismului (a botezării pruncilor), perioada de catehumenat are o formă concentrată la acest moment, urmând ca responsabilitatea educării moral-religioase, dar mai ales a transmiterii dragostei față de Dumnezeu și de oameni către prunc, să revină părintelui spiritual, adică nașului, și indirect comunității creștinilor (preot, familie, credincioși).
O altă etapă premergătoare Botezului este rostirea de către episcop sau preot a rugăciunilor de alungarea a duhurilor întunericului de la persoana catehumenului (exorcizarea), pentru ca acesta să poată renunța la deprinderile păcătoase și să devină vas curat, capabil de primirea învățăturii și a harului dumnezeiesc (atotsfânt). Aceste rugăciuni se fac pe parcursul perioadei de catehizare care poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, luni sau chiar ani, în funcție de râvna și de dorința sinceră a celui ce dorește să devină creștin. În cazul pruncilor, aceste rugăciuni sunt rostite o singură dată în partea de început a slujbei anterioare Sfintei Taine a Botezului, după care, în ambele cazuri (prunci și adulți), urmează rostirea lepădării de Satana și de toate lucrurile lui, făgăduința unirii fidele cu Hristos și mărturisirea credinței ortodoxe (Simbolul credinței) în Dumnezeu (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt), Biserică, unicitatea Botezului, învierea morților și viața veșnică.
Administrarea Sfintei Taine a Botezului se face de către episcop sau preot prin întreita cufundare a candidatului în apa sfințită, însoțită de rostirea cuvintelor: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin! Și al Fiului. Amin! Și al Sfântului Duh. Amin!". Aceste gesturi văzute atestă în mod simbolic realitatea nevăzută a morții și învierii împreună cu Hristos a celui ce se botează, fapt care semnifică moartea față de păcat și nașterea (învierea) la viața cea nouă în comuniunea Sfintei Treimi.
Doamne ajută !
