Taina logodnei și a căsătoriei - Lămuriri partea a II-a
Cununia este Sfânta Taină în care se binecuvintează legătura dragostei dintre un bărbat și o femeie în fața lui Dumnezeu (prezent nevăzut), a reprezentantului Său văzut (preotul sau episcopul) și a comunității credincioșilor. Prin Sfânta Taină a Cununiei se invocă harul Duhului Sfânt ca să vină peste mire și mireasă și să îi unească trup și suflet pentru a duce o viață armonioasă, bineplăcută lui Dumnezeu și mântuitoare. Prin aceasta se ține cont de importanța ajutorului divin pentru păstrarea fidelității, încrederii și dragostei dintre soți până la moarte. Dacă Adam și Eva s-au dezbinat între ei după pierderea harului dumnezeiesc, cu atât mai mult, în starea căzută a omenirii, plină de ispite și necazuri, dragostea oricât de sinceră și de profundă ar fi la început nu poate să reziste și să crească fără suportul de Sus.
06 August 2014, 06:37
Scopul Cununiei (Nunții) este ajutorul reciproc al celor căsătoriți (soțului și soției) în vederea mântuirii. Nașterea de prunci trebuie considerată ca o binecuvântare de la Dumnezeu prin care se oferă șansa unei vieți mai bogate în dragoste, dăruire jertfelnică și cu mai multe împliniri sufletești, însă ea nu împiedică pe miri să-și manifeste dragostea față de toată făptura și să ducă o viață plină de virtute și de împliniri duhovnicești. Ea este, totodată, și o frână în calea unei vieți strict trupești, egocentrice, a plăcerilor trecătoare a mirilor. De aceea, Biserica recomandă și se roagă lui Dumnezeu pentru dăruirea familiei nou întemeiate cu naștere de prunci spre folos (duhovnicesc), iar în lipsa copiilor naturali, există rugăciuni prin care pot fi adoptați duhovnicește copii orfani sau abandonați pentru a putea fi crescuți și educați creștinește.
Familia este așadar mediul în care se exersează cel mai firesc legătura dintre persoane, bazată pe libertate, dragoste și dăruire reciprocă. Într-o anumită formă, superioară, ea a existat încă din Rai, cuvintele Sfintei Treimi: „Nu este bine sa fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facere 2, 1) arată tocmai pericolul pe care îl reprezintă pentru om însingurarea, ruperea comuniunii (cu Dumnezeu și cu semenii) și alunecarea într-o viață narcisistă, egoistă, autosuficientă.
Legătura dintre bărbat și femeie în Rai era una bazată pe susținerea reciprocă pe calea virtuților, ținta ei – dezvoltarea fiecăruia ca persoane capabile de autodăruire și lepădare de sine pentru binele celuilalt după asemănarea Persoanelor Sfintei Treimi. Nașterea biologică, în dureri, este o consecință a păcatului, înmulțirea neamului omenesc în Rai trebuia să se realizeze prin inițiativă divină, „de la Duhul Sfânt" într-o formă nepătimașă, asemănătoare cu Nașterea fără de păcat a Mântuitorului Hristos din Fecioara Maria.
Din această cauză, Biserica binecuvintează legătura trupească dintre un bărbat și o femeie doar în cadrul familiei creștine, care are ca scop primordial desăvârșirea. Prin minunea transformării apei în vin la nunta din Cana Galileii, Mântuitorul arată superioritatea Tainei Cununiei, care schimbă obiectivul familiei de la unul terestru (înmulțirea neamului omenesc) la unul celest (dobândirea Împărăției lui Dumnezeu, a harului sfințitor). Astfel, se explică de ce, după acea nuntă mirele a lăsat toate (inclusiv soția) și a urmat lui Hristos devenind Apostol (Sfântul Simon Zelotul). Aceasta semnifică superioritatea afierosirii/dăruirii lui Dumnezeu față de cea a unei simple uniri conjugale bazate pe scopuri trecătoare, oricât de nobile. Familia creștină trebuie să își propună formarea de buni creștini, adică fii credincioși și împlinitori ai voii Părintelui Ceresc. La fel cum apa a fost transformată în vin, tot așa dragostea dintre soți trebuie spiritualizată, să depășească simplul schimb de afecțiune dintre ei doi și să devină un suport pentru dobândirea dragostei desăvârșite, sfinte, plină de bunătate față de toți oamenii (fără discriminare) și de recunoștință și fidelitate față de Dumnezeu.
Doamne ajută !
