Urmarea lui Hristos

Ce înseamnă să te lepezi de sine? Înseamnă doar să-ți schimbi modul egoist de a viețui. Să renunți la patimi și lenevie, să te ferești de rău și să urmezi învățăturile lui Hristos și ale Bisericii. Să crezi în ceea ce propovăduiește Mântuitorul iar El să fie în centrul vieții tale. Lepădarea de sine, nu înseamnă desființarea sau anularea de sine ci doar renunțarea la modul egoist și pătimaș de a trăi, doar pentru sine, în uitare de Dumnezeu și de oamenii nevoiași. Doar atunci când săvărșește binele omul este liber, când săvârșește răul este rob al răului.
Să-ți iubești aproapele, adică pe toți oamenii, nu numai pe cei apropiați, rude sau prieteni. Chiar și pe dușmani trebuie să-i iubești și să-i ajuți la nevoie. În felul acestea trebuie înțeleasă porunca de te lepăda de sine. Să treci peste resentimente și nemulțumiri și să cauți să faci binele, chiar și în cazurile în care tu ai de suferit din cauza acelor oameni pe care încerci să-i ajuți. Cele mai multe păcate pe care le săvârșește omul sunt cele făcute cu vorba. Blasfemia, blestemele, bărfele, minciuna sunt greșeli mari, cu care se înfăptuiește mult rău, nu numai prin rezultatul acestor răutăți (neâncredere, dușmănii etc), dar și cel care a suferit urmările ajunge să-l urască pe cel care le-a provocat, deci cade și el în păcat.
Luarea si asumarea Crucii. Crucea are o mulțime de înțelesuri spirituale. Ea este semnul creștinătății, apare pe toate bisericile și înlăuntrul lor, la răscruci de drumuri (troițele) ca și în casele creștinilor. Dar cel mai important loc al ei este sufletul nostru.
Crucea poate însemna recunoașterea propriilor neputințe sau limite. Însă când Mântuitorul îndeamnă pe fiecare să-și ia crucea aceasta înseamnă: ,,Ia, acceptă, poartă, neputința ta și urmează-mi Mie! Prezintă-mi Mie durerea Ta, boala, lupta ta cu tine însuți și cu neputintele tale!’’ Astfel, Hristos voiește ca să poarte împreună cu noi suferința noastră, ca să umple cu prezența Lui iubitoare neîmplinirea noastră apăsătoare. El dorește ca încercarea sau suferința pe care le avem să nu ne despartă de Dumnezeu. Toate necazurile, neajunsurile, bolile, nedreptățile și suferințele, prin care omul trece de-a lungul vieții sale, trebuie asumate și înfruntate cu răbdare, trecute cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu și cu credință în biruința lui Hristos. Nici o nenorocire, oricât de cumplită ar fi ea și oricât ne-ar fi rănit sufletul și trupul, nu trebuie să ne facă să desnădăjduim și să fugim de lângă crucea lui Hristos. Să nu uităm că Însuși Făcătorul lumii a îndurat cele mai cumplite chinuri și umilințe pentru a ne oferi răscumpărarea și viața veșnică. Crucea este jertfă dar și semnul biruinței.
Urmarea lui Hristos este legată și condiționată de primele două. Urmarea lui Hristos prin credință și iubire față de Dumnezeu transformă suferința în speranță. Numai Hristos Domnul poate transforma crucea noastră în scară către cer, în șansă de ridicare spirituală din păcate și suferință. Chiar dacă cineva, care suferă de o boală incurabilă, știe că nu se vindecă, el transformă suferința în biruință, prin faptul că rămâne unit cu Hristos, și primește mântuire și viață veșnică.
Mântuirea și viața veșnică sunt mai de preț decât sănătatea trupească și viața lungă pământească.