Cum a condus contraofensiva ucraineană la ameninţarea nucleară rusească

De ce acum?

De când Rusia a lansat asaltul asupra Ucrainei pe 24 februarie, Kremlinul a repetat neîncetat că totul ''decurge conform planului'', inclusiv când a fost nevoit să abandoneze ofensiva asupra Kievului şi să-şi replieze trupele către est.

''De la începutul operaţiunii militare nimic nu a mers aşa cum fusese prevăzut'' de Moscova, constată analista independentă Tatiana Stanovaia.

Lucrurile s-au schimbat şi mai mult la începutul lui septembrie, când trupele ucrainene, înarmate de Occident, le-au forţat pe cele ruse să se retragă din Harkov (nord-est) şi să dea înapoi în Donbas (est) şi Herson (sud).

Pe de altă parte, marile ţări emergente pe care Putin speră să le ralieze cauzei sale anti-occidentale încep să dea semne de nerăbdare. Săptămâna trecută, premierul indian Narendra Modi i-a spus lui Putin că acum ''nu este timpul pentru războaie'', în timp ce liderul de la Kremlin a spus că înţelege ''îngrijorările'' preşedintelui chinez Xi Jinping.

În opinia lui Aleksandr Baunov, un fost expert al centrului Carnegie din Moscova, centru închis anul acesta de guvernul rus, Putin ''a primit din partea ţărilor neoccidentale semnalul să înceteze să mai vorbească în numele lumii neoccidentale''.

Prin urmare, Rusia a dorit să preia iniţiativa anunţând marţi organizarea urgentă în perioada 23-27 septembrie a unor referendumuri pentru anexarea la Rusia a patru regiuni ucrainene (Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie) pe care trupele ruse le controlează cel puţin parţial.

Or, doctrina militară rusă prevede recurgerea la arma nucleară dacă teritoriul Rusiei este atacat. Iar odată aceste provincii anexate, chiar dacă nicio ţară nu va recunoaşte o asemenea schimbare a graniţelor, în ochii Kremlinului un atac ucrainean asupra lor ar echivala cu un atac asupra Rusiei.

Aşadar, prin aceste referendumuri calificate în Occident drept ''parodie'', Rusia urmăreşte să stopeze contraofensiva ucraineană şi livrările de arme occidentale către Kiev.

Încă de marţi, şefa postului de stat rus Rusia Today, Margarita Simonian, anticipa pe Twitter că săptămâna aceasta va fi ori ''anticamera victoriei noastre iminente'', ori cea ''a războiului nuclear''.

Cine va fi mobilizat şi pentru ce?

Mobilizarea parţială anunţată miercuri de Putin priveşte 300.000 de rezervişti, prioritar persoane cu experienţă militară.

Puţine detalii au fost făcute publice, fiind menţionat doar că aceşti soldaţi vor fi instruiţi şi echipaţi corespunzător. Dar nu a fost anunţat niciun calendar pentru desfăşurarea lor pe front, unde deja sunt importante efective de trupe experimentate, care suferă pierderi numeroase. Studenţii şi cei încorporaţi în ultimul contingent nu sunt vizaţi de mobilizare, au promis autorităţile ruse.

Potrivit preşedintelui comisiei de apărare din parlamentul rus, Andrei Kartapolov, mobilizarea priveşte în special soldaţii şi subofiţerii rezervişti cu vârste de până la 35 de ani şi ofiţerii în rezervă cu vârste de până la 45 de ani.

Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a subliniat că mobilizarea este necesară pentru a putea menţine controlul asupra teritoriilor ocupate în Ucraina.

Linia frontului ''are o lungime de peste 1.000 de kilometri. Trebuie să consolidăm această linie şi spatele ei, trebuie să controlăm aceste teritorii'', a explicat Şoigu.

Un pariu al lui Putin?

Începând de marţi şi odată cu anunţul despre referendumurile de anexare, Kremlinul pare că doreşte să joace cartea escaladării pentru a obţine capitularea Ucrainei prin punerea opţiunii nucleare pe masă.

''Acesta este un ultimatum al Rusiei adresat Ucrainei şi Occidentului: fie Ucraina dă înapoi, fie este război nuclear'', remarca marţi Tatiana Stanovaia pe Telegram.

De altfel, miercuri Putin a susţinut că ''acesta nu este un bluff''.

În cele şapte luni scurse de la începutul conflictului, Occidentul şi-a demonstrat sprijinul faţă de Ucraina, sporind constant sprijinul său militar şi financiar.

Totuşi, pe plan militar, mobilizarea riscă să fie insuficientă pentru a schimba situaţia pe teren, cel puţin pe termen scurt.

Provocarea logistică de a instrui, echipa şi trimite pe front 300.000 de soldaţi este enormă, mai ales că Rusia deja şi-a desfăşurat acolo cele mai bune unităţi şi echipamente, cu preţul unor pierderi enorme.

Foto: pixabay