Sărăcia menstruală: Femeile din Estul Europei muncesc de trei ori mai mult pentru produsele de igienă feminină

Costul produselor menstruale reprezintă un aspect mai puțin luat în considerare de politicile publice de reducere a sărăciei. Așa-numita „sărăcie menstruală" ("period poverty" în engleză), este o altă fațetă a ce înseamnă să fii femeie și săracă. Costurile variază mult, dar este important să raportăm prețul produselor la salariul minim net.

La un cost mediu de 42 de lei (8,4 euro[1])/lună pentru produsele menstruale, o femeie din România care câștigă salariul minim trebuie să muncească peste 3 ore, în timp ce o britanică trebuie să muncească 18 minute pentru aceleași produse. În țări occidentale ca Irlanda, Franța, Spania sau Belgia este nevoie de mai puțin de o oră de muncă pentru aceleași produse. În Europa de Est, doar Slovacia și Polonia prezintă o situație similară, cu aproximativ o oră de muncă pe salariu minim pentru cumpărarea produselor menstruale pe o lună. Cele mai dezavantajate sunt femeile din Republica Moldova și Albania, care trebuie să muncească 5 ore și 42 de minute, respectiv 6 ore și jumătate pentru produsele menstruale necesare pentru o lună.

Raportat la o viață întreagă, o femeie din România care muncește pe salariul minim, cheltuie echivalentul a peste 8 salarii minime nete pe produse menstruale într-o viață întreagă, în timp ce o britanică cheltuie mai puțin de 1 salariu minim net.

Costul produselor menstruale este influențat de mai mulți factori, inclusiv taxarea și/sau subvenționarea. Conform Directivei 2006/112/CE[2] privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), țările din UE trebuie să aibă un TVA de minim 15% pe toate produsele, cu câteva excepții la produsele esențiale din Anexa III[3] care pot fi taxate între 0-5%, însă produsele menstruale nu sunt pe listă. În Marea Britanie avem exemple de măsuri pentru reducerea sărăciei menstruale. De exemplu, Scoția a devenit prima regiune din lume în care produsele menstruale sunt gratuite, prin lege, din 2022*. Autoritățile locale și educative sunt obligate să pună la dispoziția localnicilor produse menstruale, fără nicio precondiție, cum ar fi completarea unui formular sau dovada veniturilor. Mai mult, odată cu Brexit, Marea Britanie a redus la 0% TVA-ul pentru produsele menstruale.

Sărăcia menstruală este o problemă de sănătate publică ce necesită implicarea instituțiilor relevante pe termen lung. Aceasta nu se rezumă la măsuri pentru a crește accesul la produse menstruale și pentru a spori educația sexuală în rândul populației, ci și la acțiuni pentru reducerea stigmatului din jurul menstruației. Deși ONG-urile oferă un ajutor esențial, ele nu pot compensa lipsa de implicare din partea autorităților publice. În România este nevoie de politici publice concrete care să abordeze în primul rând taxarea și/sau subvenționarea produselor menstruale (absorbante, tampoane, etc.), dar și medicamentele împotriva durerii cum ar fi ibuprofenul, programe de educație menstruală și sexuală în rândul tinerelor și tinerilor și campanii de comunicare pentru a demonta stigmatului din jurul menstruației.

* În 2018, Scoția a devenit prima regiune din lume care a pus la dispoziție în unități de învățământ produse menstruale gratuite.

Infograficul poate fi consultat la adresa: https://romania.fes.de/e/saracia-menstruala-femeile-din-estul-europei-muncesc-de-trei-ori-mai-mult-pentru-produsele-de-igiena-feminina.html