Șansa la educație: Cum îi ajutăm pe copiii de la sat să își urmeze visurile
Într-o dimineață rece de februarie, Maria, o elevă de clasa a VIII-a dintr-un sat mic din județul Vaslui, își face temele la lumina slabă a unei lămpi.
Articol de Ramona Alexandrescu, 07 Februarie 2025, 14:39
Părinții ei, oameni muncitori, abia reușesc să își asigure traiul zilnic, iar gândul că Maria ar putea merge la liceu pare un vis greu de atins.
La fel ca ea, 40% dintre elevii din mediul rural nu își doresc să continue studiile după gimnaziu, fie din lipsă de bani, fie pentru că trebuie să își ajute familiile.
Aceasta este realitatea dureroasă pe care World Vision România încearcă să o schimbe prin proiectul “Vreau în clasa a 9-a”, o inițiativă care le oferă copiilor din mediile defavorizate o șansă reală la educație și, implicit, la un viitor mai bun.
„Nu e doar despre a merge la liceu. E despre a avea o șansă la un viitor diferit”, spune Oana Baciu, director de programe la World Vision România în cadrul emisiunii “Viața la țară”, realizată de Alexandra Vuță.
Familia Mariei, ca multe altele din mediul rural, trăiește cu venituri modeste. 42% dintre gospodăriile din sate depind de ajutoarele sociale, iar pentru părinți, fiecare leu contează. Cheltuielile legate de liceu, transport, rechizite, haine, sunt de multe ori imposibil de acoperit.
„Noi abia avem ce pune pe masă, cum să mai plătim și drumul fetei la liceu?”, se întreabă mama Mariei.
Statisticile arată că un copil din mediul rural are de trei ori mai puține șanse să meargă la liceu decât unul din oraș.
Pe lângă problemele financiare, lipsa sprijinului emoțional și a educației părinților contribuie la abandonul școlar. Patru din zece părinți din mediul rural nu au absolvit liceul, ceea ce face ca educația să nu fie întotdeauna o prioritate.
În fața acestor realități dure, World Vision România vine în sprijinul elevilor care își doresc să meargă mai departe.
Programul “Vreau în clasa a 9-a” le oferă: burse lunare pentru a acoperi o parte din costurile educației, rechizite, haine și alte necesități, astfel încât lipsa resurselor să nu fie un impediment pentru învățare, consiliere și mentorat, ajutându-i să își găsească drumul în viață, tabere și activități extracurriculare pentru dezvoltarea personală.
Pentru Maria, acest program a fost șansa de care avea nevoie. „Când am aflat că pot primi ajutor ca să merg la liceu, am simțit că mi se deschide o ușă spre viitor”, spune ea cu emoție.
Un alt obstacol major pentru copiii de la sat este distanța până la liceu. Aproximativ jumătate dintre elevii de liceu din rural fac zilnic peste o oră dus-întors până la școală.
Oboseala, costurile mari ale transportului și timpul pierdut sunt factori care îi descurajează.
În plus, mulți dintre acești copii sunt victime ale bullying-ului atunci când ajung în oraș. 93% dintre elevii din rural spun că au fost discriminați sau umiliți pentru că vin din medii mai sărace.
„La început, colegii râdeau de mine pentru că nu aveam haine de firmă. Îmi era rușine să mă duc la școală”, povestește Andrei, un alt beneficiar al programului.
Un aspect inovator al proiectului World Vision este implicarea părinților. Prin “Școala Părinților”, adulții sunt învățați cât de importantă este educația și cum își pot susține copiii.
„La început, nu înțelegeam de ce trebuie să meargă la liceu. Acum știu că fără școală nu are un viitor mai bun”, mărturisește tatăl Mariei, care a participat la aceste sesiuni.
De multe ori, copiii sunt cei care își conving părinții să îi lase să continue studiile, iar ratele de participare la aceste sesiuni sunt în creștere.
Problema abandonului școlar în mediul rural nu este doar despre educație – este despre sărăcie, lipsă de oportunități și o mentalitate transmisă din generație în generație.
Fără intervenții clare, copiii ca Maria riscă să repete povestea părinților lor, rămânând blocați într-un sistem care nu le oferă șanse reale.
Datorită acestui proiect, Maria va începe liceul în toamnă. Visul ei este să devină învățătoare și să se întoarcă în satul natal pentru a ajuta alți copii să meargă la școală.
„Dacă nu primeam ajutor, poate că și eu aș fi renunțat. Acum știu că pot avea un viitor mai bun”, spune ea cu încredere.
Pentru ca mai mulți copii să își poată continua studiile, e nevoie de implicarea tuturor autorități, ONG-uri, profesori, dar și noi, ca societate. Fiecare contribuție, fie că este materială sau prin voluntariat, poate face diferența.
