Când NU chiar înseamnă NU. Cum arăți copilului că vorbești serios

Si acum nu vorbim despre lucruri de genul cum e mai bine, sa il lasam pana la ora 20 seara sau pana la 21,30, ci despre situatii importante sau care vizeaza securitatea copilului si in fata carora un NU ferm al tau trebuie sa insemne NU si pentru copil, iar el trebuie sa te asculte. De exemplu: nu te duci pe balcon nesupravegheat; nu treci strada fara sa te tina un adult de mana; nu deschizi usa niciunui strain, nu te joci cu chibriturile, etc.

Ce te faci insa cand copilul nu intelege fermitatea acestui NU al tau?

Fie pentru ca asa s-a obisnuit, ca este loc de intors, fie pentru ca este rasfatat, fie este prea mic sa inteleaga consecintele neplacute sau chiar dramatice ale faptului ca nu iti asculta interdictia ferma.

In fapt, sunt asa de multe situatii zi de zi in care avem tendinta sa le spunem NU copiilor, fie pentru ca asa e mai comod pentru noi, fie pentru ca suntem in fata unor situatii in care reactionam asa cum stim si noi de la parintii nostri, neinsemand neaparat ca este mai bine, incat sufocam copiii cu atat de multe restrictii. In fata unora dintre ele mai cedam, dandu-ne seama ca exageram si ca trebuie si copilul sa fie lasat mai liber, sa descopere lumea in care a venit. Insa asa se creeaza compromisul, iar copilul nu are capacitatea de a discerne de care NU al parintelui chiar trebuie sa asculte si cand inca mai e loc de negociat.

Multi parinti simt ca este important sa explice copiilor lor motivele pentru care le cer sa faca ceva sau altceva.

Putini dintre noi realizam ca atunci cand ne dorim ca cel mic sa inteleaga ce i se cere foarte usor trecem in zona „vrem aprobarea lor”, cea in care ne dorim ca ei sa accepte, sa fie de acord cu motivele noastre de parinti.

Cand acest lucru se intampla, de regula parintele ramane blocat intr-un cerc vicios in care explica si iar explica, vorbeste si iar vorbeste copilului, ca acesta sa inteleaga de ce este important de data asta sa faca asa cum spune parintele. Cand acest lucru se intampla, inseamna ca i-ai dat suficiente argumente rezonabile copilului. Orice vorbe in plus actioneaza impotriva a ce ti-ai propus.

Probabil ca si tu ai cazut in capcana negocierii excesive cu copilul tau macar o data.

Daca da, inseamna ca ori de cate ori copilul iti pune la incercare autoritatea, decizia sau regula, tu continui sa ii vorbesti ca sa il faci sa inteleaga de ce ai creat aceasta regula inca de la inceput. Si, pe masura ce copilul creste, te surprinzi facand mai multe compromisuri si schimband cate un pic mai mult regulile. Trebuie sa intelegi ca ce faci de fapt este sa iti inveti copilul cum sa NU iti respecte regulile.

Daca tu ii spui copilului „Nu, nu poti sa faci asa ceva acum” si el continua sa te sacaie si sa insiste, iar tu sfarsesti cedand si lasandu-l sa faca, tocmai i-ai aratat cum sa NU asculte de tine.

Daca copilul opune rezistenta cand tu spui NU, intelege ca pana acum tu esti cel care alimentat acest comportament, iar el a evoluat.

Hai sa privim si reversul situatiei. Daca ti-ai fi propus constient sa iti formezi copilul sa nu fie o mamaliga si sa nu accepte mereu un NU ca ultim raspuns, cum ai fi procedat? Intai de toate, cand i-ai fi spus NU l-ai fi incurajat sa aiba o opinie si sa iti conteste autoritatea, asumandu-si consecintele. Ai fi continuat sa ii explici din nou si din nou motivatiile tale. Apoi, la final, ai fi cedat si l-ai fi rasplatit cu ceea ce iti cerea. Asadar, iata cum multi parinti isi antreneaza inconstient copiii sa le infrunte autoritatea fara ca macar sa isi dea seama.

Ce poti face ca sa setezi limite copilului cand tu spui NU si el devine nervos?

Fiecare parinte decide ce inseamna limita pentru el si isi asuma aceasta decizie. De regula, cand un copil nu accepta aceasta limita, deci un NU ferm al tau, el se infurie, se opune, spune „Nu este drept, esti rea” si face o scena, iar tu te enervezi cumplit.

Lucrurile escaladeaza intr-o cearta cu tipete de ambele parti. Daca tipi la copil, el intelege ca esti pe acelasi nivel cu el. Iti negi propria autoritate tipand. Sigur, prima data cand tipi, copilul poate sa te asculte si sa faca cum zici tu, poate chiar si a doua oara. Dar inevitabil vine ziua in care si el va tipa inapoi la tine, ca doar asa vede si intelege ca se poate impune si el. Poate deveni asa de furios incat sa dea cu piciorul in perete sau sa sparga ceva. Cu certitudine, nu castigi nimic daca intri intr-un concurs de tipete cu copilul tau, caci el va invata noi metode agresive sa iti raspunda.

Cand un parinte spune: „copilul meu nu accepta NU drept raspuns final daca el nu vrea asa” raspunsul specialistilor este „daca tu premiezi aceasta atitudine, inseamna ca un NU al tau nu inseamna NU. Inseamna poti continua, copile, sa incerci sa opui rezistenta.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.