Dependența emoțională, o sursă majoră de suferință

Pentru a depăși dependența afectivă, au fost create terapii precum terapia prin mesaj.
Ce este dependența emoțională?
Dependența emoțională se caracterizează prin faptul că dragostea și stima de sine a unei persoane depind de factori externi. Persoana dependentă trebuie să-și umple golurile. Poate afecta toate zonele. Fie la locul de muncă, prin poziția socială, prin achiziționarea de bunuri materiale... Este o căutare perpetuă în afară pentru a reduce golul interior. Evident, această căutare nu se termină niciodată, persoana nu este niciodată pe deplin satisfăcută.

Dependentul emoțional are o stimă de sine și încredere în sine foarte scăzute. Acesta este motivul pentru care cere și are nevoie de semne de atenție și afecțiune foarte regulat. El devine sclav al cerinţelor sale faţă de celălalt şi acest lucru are consecinţe dăunătoare pentru relaţia cu celălalt. Indiferent de reacția în fața lui și de iubirea pe care o primește, dependentul emoțional este umplut de un gol și de o permanentă angoasă care nu dispare. Parcă ar trăi pentru celălalt și nu pentru sine, se uită de frica să nu fie abandonat.

Relația care se dezvoltă cu un dependent emoțional nu este ușoară. Momentele alternează între suferință și plăcere intensă. Uneori omul simte speranță, că crede că nevoile îi vor fi satisfăcute, dar nu durează și apare o criză. Nevoia lui de dragoste și apreciere nu-l renunță niciodată, viața lui este plină de nemulțumiri, așteptări față de cei dragi care nu sunt mulțumite. De asemenea, este dificil ca persoana să nu fie afectată de recenzii negative. De asemenea, se luptă să comunice în mod corect ceea ce simte.

Cum apare această dependență emoțională?
Există mai multe cauze pentru nașterea unei dependențe emoționale. În multe cazuri, persoanele care suferă de aceasta au fost marcate de lipsa iubirii și a atenției când erau mici. În general, cauza provine dintr-o disfuncție în mediul familial, dar poate veni și din altă parte. De exemplu, traume, bullying semnificativ experimentat la școală.

Copilul crește cu o teamă constantă de abandon, un sentiment scăzut al valorii de sine și în cele din urmă se adaptează constant celorlalți.

Crescând, dependentul emoțional nu are încredere în sine și se teme în mod constant să nu-l piardă pe celălalt. Acest lucru vine din copilăria lui în care a simțit că nu merită dragoste. Deci pentru o persoană aflată într-o relație, ea va fi neapărat frică și va fi nerăbdătoare să se vadă părăsită de celălalt și să nu mai fie iubită.

Acest proces este inconștient, persoana reintroduce în prezent relația devalorizantă a copilăriei sale. Acest lucru îl face să reproducă relații dureroase. Cu toate acestea, dependentul emoțional, așa cum sugerează numele său, este dependent de celălalt, nu se poate rupe de celălalt. Chiar dacă suferă, dacă este frustrat în relația lui, nu se poate detașa de celălalt (fie într-o relație, în familie, sau în prietenie) pentru că nu este satisfăcută nicio nevoie.

Cum știm dacă suntem dependenți emoțional?
Spre deosebire de anumite patologii, dependentul afectiv suferă efectele bolii sale și este foarte des conștient de aceasta, pentru că îl face nefericit. Este posibil să recunoaștem un dependent emoțional după caracterul său exigent și intruziv. De asemenea, este capabil să-i hărțuiască pe cei din jur. Putem recunoaște un dependent emoțional după nevoia neîncetată de a fi liniștit și apreciat.

O persoană dependentă nu se simte iubită sau apreciată pentru ceea ce este cu adevărat. Poate fi greu să recunoști că ești dependent emoțional. Cu toate acestea, de foarte multe ori persoana realizează că este ceva în neregulă cu ea legat de suferința sa.

Persoana are multe probleme să fie ei înșiși și știe în adâncul că imaginea pe care o trimite înapoi altora este falsă. Există un mare decalaj între cele două personalități ale sale, publică și intimă. Dependentul afectiv continuă să se adapteze celorlalți și, prin urmare, să se controleze, ceea ce este foarte obositor din punct de vedere emoțional și mental. Această durere determină persoana să accepte abuzul psihologic, deoarece nu vrea să fie respinsă, cu dragoste sau pe cale amiabilă.

Caracterul dependentului emoțional se identifică prin furia lui, nervozitatea lui profundă care reapare atunci când nu primește dragoste și se sacrifică mult în această direcție. Sunt oameni care nu se exprimă cu adevărat cu ceilalți, așa că trec prin crize explozive prin interiorizare pentru a nu-l dezamăgi pe celălalt. Aceste crize sunt foarte impresionante și pot apărea la cel mai mic eveniment în orice moment.
Iată câteva semne prezente la dependentul afectiv:

O anumită dificultate în separare
O tendință de a cere constant părerea celuilalt
Dificultate în luarea unei decizii pe cont propriu
O solicitare constantă de afecțiune
O nevoie constantă de aprobare
Capacitatea de a tolera lucruri grave, cum ar fi umilirea, violența
O nevoie de apropiere, o relație de fuziune
Întotdeauna solicitându-l pe celălalt intens
Un anumit obicei de a neglija alte relații
Valoare de sine scăzută, asertivitate scăzută
Este imposibil să-ți imaginezi o viață fără partener
Nemulțumire permanentă, chiar și cu atenția celuilalt
Brusc, dar provoacă și șantaj emoțional
Preocupări exagerate cu privire la relație
Tratați dependența emoțională, terapia prin mesaj
Din fericire, dependența emoțională poate fi tratată, nu este ireversibilă. Pentru aceasta, persoana trebuie mai întâi să-și accepte și să-și recunoască patologia. Prin diferite forme de terapie, handicapul psihic al persoanei poate dispărea, dar este nevoie de timp și investiții.

Fiecare terapie readuce unicitatea persoanei, îi amintește de valoarea lui personală și îl învață să se iubească din nou. In acest fel, persoana va putea sa isi gestioneze anxietatea, sa fie fericita fara a depinde de afectiunea celorlalti si sa nu-si mai sufoce pe cei dragi pentru nevoia lor de iubire, pentru ca o va fi gasit.

Există terapia cognitivă și comportamentală (TCC), care printr-un protocol de auto-observare, permite persoanei să-și înțeleagă funcționarea și tulburările afective. Terapia interpersonală (TIC), pe de altă parte, este o terapie scurtă și organizată care se concentrează mai mult pe dinamica relațiilor pacientului. În sfârșit, există și o terapie prin mesaj, numită terapie psihodinamică, care face posibilă găsirea originii leziunii care declanșează dependența emoțională, pentru a scăpa de teama de abandon, și astfel să-și recapete libertatea.

Această terapie prin mesaj se face prin vorbire. Terapeutul găsește cu pacientul său, procesele pe care le-a pus în aplicare pentru a evita suferința, dar și mecanismele psihice inconștiente aflate la originea proceselor.

Prin terapia prin mesaj, obiectivul este să reușești să rezolvi conflictele interne ale dependentului afectiv și să-l transformi radical, prin eliberarea vorbirii. Datorită acestui fapt, persoana poate lupta împotriva dependenței sale afective, acționând direct asupra cauzelor de dezvoltare ale acestei nesiguranțe.