Parodontita la un diabetic îi afectează glicemia și contribuie la dezechilibrul diabetului. Diabetici, consultați-vă medicul dentist!
Boala parodontală, cealaltă complicație a diabetului
La nivel global, jumătate din populație are sau va avea boli ale gingiilor de-a lungul vieții. Gingivita este prima etapă. Gingiile sunt roșii, umflate, dureroase și sângerează la contact. Reversibilă, este legată de prezența anumitor bacterii conținute în placa dentară. Neînlăturate prin periere, se calcifiază și se transformă în tartru. Dacă este lăsată necontrolată, această gingivită devine cronică și evoluează spre parodontită, adică afectarea țesuturilor de susținere ale dintelui (ligamentele care țin dintele în alveolele osoase asociate cu pierderea osoasă numită „afânare dentară”); aceasta poate duce la pierderea spontană a dinților. Dacă nu este reversibilă, dezvoltarea sa poate fi totuși oprită.
Persoanele cu diabet zaharat, afectate de diabet de tip 1 dar și de tip 2, sunt preocupate în primul rând de boala parodontală (parodontita). Au un risc crescut de apariție a acestor parodontite și agravarea lor.
Dr. Christophe Lequart, chirurg stomatologic și purtător de cuvânt al UFSBD: „Inflamația generată de boala diabetică prin producerea anumitor proteine (citokine proinflamatorii) distruge insidios țesuturile, gingia și apoi osul. Cu toate acestea, răspunsul persoanelor cu diabet la inflamație și infecție este, de asemenea, mai puțin eficient. Ei suferă de o irigare slabă cu sânge la extremități, în acest caz la gingii. În fine, întrucât diabeticul are un risc crescut de boli cardiovasculare, dacă in plus declară parodontita care crește și acest risc cardiovascular (infarct miocardic), este dublă „pedeapsă”. Riscul de boli cardiovasculare este triplat”.
Tratarea parodontitei pentru a îmbunătăți controlul diabetului
Dimpotrivă, această afânare dentară are un impact asupra nivelului de zahăr din sânge (glicemia) la diabetici: componenta inflamatorie a bolii parodontale contribuie la dezechilibrul diabetului: glicemia este atunci prea mare.
Dar iată vestea bună: tratarea parodontitei, împreună cu monitorizarea medicamentelor pentru diabet, ajută la reechilibrarea nivelului de zahăr din sânge. Toate studiile stau mărturie în acest sens. Când tratamentul nu este chirurgical și ia forma detartrajului profund sub anestezie, de exemplu, scăderea HbA1c (indicator al zahărului din sânge în ultimele trei luni) arată o scădere la 0,46 până la 0,66% în funcție de studii*. În ceea ce privește tratamentul chirurgical complementar în prezența leziunilor foarte avansate și foarte profunde, acesta determină o scădere suplimentară a HbA1c de aproximativ 0,25%*. Este considerabil.
Dr. Christophe Lequart: „Oprirea progresiei bolii parodontale este posibilă prin intermediul unei simple detartraje, adică prin îndepărtarea tartrului găsit în țesutul gingival. Urmează detartrarea sub linia gingiilor (la suprafață). Într-adevăr, între gingie și rădăcină există un spațiu care devine un rezervor pentru bacterii. Prin urmare, este necesar să se elimine tartrul și placa bacteriană care se află în acest „buzunar parodontal”. Pe lângă acțiunea mecanică, există o acțiune chimică prin irigarea antiseptică. Când distrugerea osului este prea mare și nu salvează dintele, se oferă soluții precum proteze detașabile, implanturi sau punți. Știind că parodontita se poate dezvolta secundar în jurul implantului (periimplantită), dacă igiena încă nu este perfectă”.
Semne de avertizare ale parodontitei
Ca regulă generală, la o persoană cu sau fără diabet, impresia vizuală a unui „dinte mai lung” încurajează consultarea. În realitate, nu este nimic, face parte din rădăcina dintelui care este expusă din cauza retractării gingiei. Mobilitatea dinților este al doilea motiv de consultare, legat de deteriorarea țesuturilor de susținere a rădăcinii dintelui, în special a osului maxilar. Migrația dentară îi îngrijorează și pe pacienți: bătând pe spatele dinților, limba îi va deplasa. Acestea vor tinde să se extindă cu spații interdentare mari.
În cele din urmă, abcesele gingivale repetate sunt un alt semn de avertizare.
Nu este neobișnuit ca parodontoza la o persoană supraponderală în vârstă de 50 de ani să fie un indicator al diabetului nerecunoscut.
Cheile pentru igiena orală
Din cauza acestui risc crescut de boala parodontala, pentru toti pacientii diabetici sunt recomandate doua vizite anuale la dentist.
Din păcate, acest lucru nu este întotdeauna așa. Sondajele ENTRED în rândul diabeticilor și datele asigurărilor de sănătate arată că din 2001 până în 2013*, consultațiile stomatologice și cardiologice au fost cele mai puțin urmate examinări recomandate. De fapt, doar 36,2% dintre diabetici își vizitează anual medicul dentist; o cifră care a crescut cu greu din 2001.
Echilibrul bun al diabetului este, de asemenea, sine qua non a unei bune sănătăți gingivale și dentare: atunci când diabetul este dezechilibrat (hemoglobina glicata > 7% sau 8%), inflamația gingială este crescută, precum și riscul de parodontită.
Cea mai mare parte a muncii de prevenire revine persoanei în sine, indiferent dacă are sau nu diabet. Pentru a evita prima etapa a bolii, si anume gingivita, descuamarea, periajul riguros de doua ori pe zi cu o periuta moale este esential. Rețineți că timpul mediu de periaj este de doar 37 de secunde!*
Tratamentul se finalizeaza prin trecerea seara a atei dentare sau a periilor interdentare. Aceste măsuri sunt suficiente pentru a preveni gingivita dar și pentru a o opri.
Igiena nu privește doar dinții, ci și mucoasele unde se cuibăresc bacteriile implicate în parodontită pentru a finaliza decontaminarea. De aici și interesul apei de gură. Trebuie făcute o distincție între cele prescrise de stomatolog care sunt puternic antiseptice, care conțin cel mai adesea clorhexidină, a căror utilizare este limitată în timp, de la apele de gură de uz zilnic pe lângă periaj. Limitează aderența plăcii dentare la suprafața dinților și a mucoaselor. Acestea trebuie ținute în gură timp de cel puțin treizeci de secunde.
Dr Christophe Lequart: „Nimic nu poate fi considerat de la sine înțeles: după o primă boală parodontală, amenință reluarea parodontitei. De aici și recomandările de igienă care urcă apoi cu o crestătură: trei periaje pe zi timp de două minute și trecerea periuțelor interdentare dimineața și seara. Într-adevăr, aceste spații fiind mult mai mari legate de topirea oaselor, ața dentară nu mai este suficientă”.
Foto: Pixabay