Tufa de Păducel și legendele ei
Păducelul, foarte cunoscut la noi în toate județele țării, din zona de câmpie până în cea de deal și de munte, se originează în regiunea temperată din estul și centrul Europei, fiind însă întâlnit și în Asia de Sud-Vest până în Afganistan, dar și pe continentul american sau în nordul Africii. Numele provine de la latinescul, Peducellus, fiind cunoscut însă și sub numele de gherghin, gherghinar, merișor țepos, funigel sau furnicel. Grecii l-au numit Crataegus Oxyacantha, pentru forța și rezistența lui, dar denumirea actuală pentru gherghinul comun este Crataegus monogyna, iar o specie adusă din China, gherghinul chinezesc, poartă numele Crataegus pinnatifida.
27 Martie 2015, 08:22
Calitățile deosebite ale păducelului au fost apreciate deja din preistorie, cantități importante de semințe de păducel fiind descoperite în locuințe din epoca pietrei. Apoi Dioscoride avea să scrie, acum două mii de ani, despre proprietățile lui medicale. Dar păducelul reprezenta mai mult decât un medicament. El era considerat un simbol al rodniciei și al speranței.
Românii credeau că păducelul poate proteja împotriva spiritelor malefice, motiv pentru care așezau ramuri de păducel în leagănul sugarilor, iar grecii îl considerau un simbol al speranței, fericirii și iubirii și obișnuiau să folosească ramuri înflorite ca ornament la nunți. Proprietăți excepționale de întărire a legăturilor de iubire și de refacere a inimilor zdrobite din dragoste le acordau fructelor roșii de păducel și tracii, celții și galii.
De altfel, celții aveau adevărate ritualuri menite să asigure un suflet viu și o iubire de o viață perechilor de tineri împodobiți cu o cunună de păducel. Un alt ritual era menit să-i vindece pe cei răniți din dragoste. Aceștia trebuiau să petreacă într-un fel de transă un asfințit de soare sub un păducel pentru că odată cu apariția stelelor să fie din nou liberi, eliberați de suferințe de spiritul acestui copac sacru.
O veche legendă povestește că o rădăcină de păducel ar fi fost găsită de un credincios în legendară insulă Avalon pe care ar fi sădit-o apoi într-un loc în care a construit ulterior o biserică, apărând ulterior obiceiul de a pune crengi de păducel deasupra ușii, pentru a împiedică energiile negative să între în casă. Iar în folclorul balcanic apare și ideea că doar lemnul de păducel este potrivit pentru țepușele contra vampirilor.
Există și o legendă care spune că paducelul a început să înflorească în fiecare primăvară cu minunatele lui flori albe după ce Fecioara Maria a pus la uscat pe o tufă de păducel scutecele pruncului Iisus. Se mai spune că paducelul a crescut din toiagul Sfântului Iosif.
