George Călinescu – personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române

S-a născut pe 19 iunie 1899 la Bucureşti, sub numele de Gheorghe Vişan. A fost crescut de impiegatul CFR Constantin Călinescu şi de soţia sa, Maria, în casa cărora mama băiatului, Maria Vişan lucra ca menajeră.

În 1907, mama sa naturală accepta ca soţii Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. A fost momentul în care numele său s-a schimbat în Gheorghe Călinescu şi aşa a rămas pe tot parcursul vieţii. Acesta fiind numele său oficial, scriitorul însuşi a evitat consecvent utilizarea prenumelui George.

Şi-a semnat întodeauna articolele G. Călinescu, după o modă răspandită în perioada interbelică. Şi-a luat licenţa în litere în 1923 şi a plecat ulterior la Roma, după ce a primit o bursă din partea Academiei Române. În 1929, s-a căsătorit cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureşteni.

Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soţi este descris cu lux de amănunte în romanul „Cartea nunţii”. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români şi după 1945 a publicat studii şi eşeuri despre literatura universală.

A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu. În 1953 îi apărea romanul „Bietul Ioanide”, iar din 1956 a avut o rubrică permanentă intitulată „Cronica optimistului” în săptămânalul cultural „Contemporanul”.

În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, a plecat în lumea umbrelor, lăsând ” operă fundamentală pentru cultura poporului român”, potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza.

În fonoteca de aur de la Radio România a rămas mărturie înregistrarea discursului pe care George Călinescu l-a susţinut la Academia Română unde a fost sărbătorit la împlinirea a 60 de ani. Pe Str. George Calinescu nr. 53 în sectorul 1 al capitalei se află Casa memorială George Călinescu.

Corpul de casă construit după proiectul lui George Călinescu cuprinde două încăperi suprapuse, jos sufrageria, deasupra dormitorul. În grădina din faţa casei se afla un bazin, creaţia scriitorului cu jeturi de apă printre tufe de trandafiri, aflat sub crengile dudului din curte, în care erau agăţate colivii cu canari şi papagali.

În curte, lângă gardul din stradă, este o căsuţă cu două odăi mici unde se retrăgea uneori scriitorul şi exersa la vioară, fiind impresionat de rezonanţa pereţilor. De altfel, Călinescu obişnuia să asculte muzica lui Beethoven, Bach sau Mozart, care îl inspirau să scrie şi mergea deseori la Ateneul Român, la diferite spectacole.

În curte, prietenii scriitorului erau „Seneca” (o broască ţestoasă) şi „Fofeaza” (câinele său, care apare sub numele de „Stolt” în opera sa). În capătul curţii, este o parte din locuinţa sa, un salon, un mic hol şi o camera folosită ca birou.

Pe masa de scris se afla stiloul deschis şi câteva rânduri din „,Cronica optimistului”. Cărţile, multe la număr, sunt pe rafturi până în tavan, aşezate pe un singur rând. Biblioteca din Casa Memorială „George Calinescu” este o adevărată enciclopedie cu mai multe exemplare din literatura universală, de la hieroglifele chineze la cartea Evului Mediu, Rilke, Valery şi poeţi tineri. George Calinescu avea o colecţie de autografe la care ţinea mult, iar biblioteca sa cuprinde şi ediţii rare de carte italiană, germană, franceză, alături de opere ale poeţilor români.

rador.ro