Moartea declanșează la animale reacții variate, de la simulare la doliu
Noi cercetări dezvăluie comportamente complexe la numeroase specii, atunci când sunt confruntate cu moartea. De la simularea morții și până la autodistrugere sau adunări care seamănă cu ritualuri funerare, animalele reacționează într-un mod mult mai sofisticat decât s-a presupus până acum.
Articol de Petruț Mazilu, 19 Septembrie 2025, 14:32
Potrivit cercetătoarei Emmanuelle Pouydebat, autoare a unei lucrări dedicate acestui subiect, aceste comportamente reflectă o complexitate abia descoperită, iar știința se află doar la început în înțelegerea lor. Studiile sugerează că anumite specii nu doar percep moartea, ci și manifestă forme de doliu sau solidaritate în fața pierderii.
În 2018, în Botswana, o femelă de hipopotam a fost observată ţinându-şi puiul mort la suprafaţa unui iaz timp de 11 ore, îndepărtând crocodilii. De mai multe ori, a creat bule de apă pentru a încerca să comunice cu el, iar ceilalţi membri ai grupului i s-au alăturat.
În acelaşi an, în largul coastei provinciei canadiene Columbia Britanică, orca Tahlequah şi-a pierdut şi ea puiul. L-a ţinut la suprafaţă timp de 17 zile, pe o distanţă de aproape 1.600 km, fără să mănânce sau să socializeze, devenind vulnerabilă în faţa prădătorilor.
'Durerea pierderii cuiva apropiat este ceva general, atât de general încât nu este neapărat specifică familiei sau speciei noastre, ci există şi la multe alte fiinţe', este de părere Pouydebat, specialistă în evoluţia comportamentului animal la Centrul Naţional Francez pentru Cercetare Ştiinţifică şi la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris.
Un atu pentru supravieţuire
În lucrarea sa 'Se ascund păsările pentru a muri?', recent publicată, cercetătoarea descrie numeroase observaţii privind percepţia morţii la animale, nu doar la cele mai apropiate de noi, precum mamiferele. De exemplu, unii căluţi de mare incapabili să evite un prădător îşi simulează propria moarte - mecanism de apărare denumit 'tanatoză'. Un alt model de comportament este regăsit la albinele bolnave şi contagioase care părăsesc roiul pentru a evita transmiterea infecţiei.
Corvidele (ciori, gaiţe, coţofene) se adună în jurul unui membru mort al speciei şi uneori aduc pene, crengi sau iarbă în apropierea acestuia. Poate pentru a semnala prezenţa sa, pentru a evalua o situaţie posibil periculoasă sau pentru a stabili noi relaţii sociale în cadrul grupului.
'Detectarea morţii poate fi un avantaj considerabil pentru supravieţuire', explică Pouydebat, 'pentru a te proteja de agenţi patogeni'. În plus, conştientizarea unui deces 'creează o legătură socială cu indivizii rămaşi, ceea ce este fundamental pentru supravieţuire şi viaţă la multe specii'.
Există puţine studii privind relaţia dintre animale şi moarte din cauza imposibilităţii etice de a efectua experimente pe această temă şi a dificultăţii de a interpreta observaţii care pot părea anecdotice. În plus, oamenii de ştiinţă se tem să fie 'acuzaţi de antropomorfism', susţine cercetătoarea, adăugând că 'încercând prea mult să evităm acest lucru, am ratat multe abilităţi animale, cum ar fi altruismul, empatia, cooperarea'.
Este un animal conştient că provoacă moartea atunci când ucide? Este conştient de propria moarte?
'Orice ipoteză trebuie să fie <<bună de emis>>', explică Pouydebat. 'Acesta este demersul ştiinţific: observăm, punem întrebări şi apoi încercăm să implementăm protocoale pentru a afla răspunsurile. Şi trebuie să acceptăm că, în unele situaţii, nu le vom avea niciodată'.
