Povestea sfâşietoare a lui Hachiko, un câine cu inimă de om
Când sensibilitatea necuvântătoarelor o întrece pe cea a oamenilor, devenim martorii unor poveşti emoţionante, ce ne lasă fără cuvinte.
31 Mai 2018, 05:22
Una dintre cele mai emoţionante poveşti de acest gen este cea a lui Hachiko, câinele care a impresionat o lume întreagă prin credinţa pe care a dovedit-o faţă de stăpânul său.
Povestea, care sensibilizează pe oricine, a aparţinut anilor ’20 şi începe aşa... profesorul japonez Eizaburo Ueno locuia în cartierul Shibuya, din Tokyo şi avea același program în fiecare zi: dimineața, se plimba până la gara din Shibuya, alături de câinele său, Hachiko. De aici, profesorul lua trenul până la locul de muncă.
După ce termina cursurile, lua trenul înapoi și se întorcea la gară, exact la ora 15.00. Hachiko îl aștepta cuminte, pentru a-l însoți pe drumul spre casă.
Stăpânul și câinele și-au păstrat cu religiozitate aceste obiceiuri, până într-o zi tristă din anul 1925. Atunci, profesorul Ueno a suferit un accident cerebral în timp ce preda și a murit.
Partea cu adevărat emoţionantă a povestirii începe odată cu trecerea la cele veşnice a profesorului Ueno. După moartea acestuia, Hachiko s-a întors a doua zi, la aceeași oră, știind că-l va găsi pe Ueno acolo, însă stăpânul său nu a apărut. Dar câinele loial nu și-a pierdut speranța.
Hachiko a venit și în ziua următoare în gară, la ora 15.00. Apoi și în ziua care a urmat, și tot așa. Curând, câinele singuratic a început să atragă atenția călătorilor care făceau naveta.
Unii dintre ei se opreau ca să-l mângâie și să-l hrănească. Chiar și angajații gării aduceau mâncare pentru câinele loial, iar uneori îi țineau chiar și companie pentru o bucată de timp. Astfel, zilele au devenit săptămâni, care apoi s-au transformat în luni, apoi în ani… iar Hachiko venea în fiecare zi, la aceeaşi oră, să-și aștepte stăpânul.
Credinciosul animal nu a lăsat bătrânețea sau bolile să-i întrerupă obiceiul. La un deceniu după moartea stăpânului său, câinele încă se întorcea în gară ca să-l aștepte.
Aşteptarea câinelui a luat sfârşit în ziua de 8 martie a anului 1935, când Hachiko a murit din cauze naturale, fiind găsit pe o stradă din Shibuya.
Moartea lui Hachiko a fost știre națională în Japonia. Câinele a fost incinerat, iar cenușa lui a fost pusă lângă mormântul profesorului Ueno. Am putea spune că stăpânul și câinele credincios s-au reîntâlnit, în cele din urmă. Blana lui Hachiko a fost păstrată și împăiată. Ea poate fi văzută la Muzeul Național de Științe din Japonia, din Tokyo.
Câinele a fost atât de iubit în Japonia, încât s-au strâns donații pentru a i se ridica o statuie din bronz. Statuia a fost ridicată exact pe locul în care câinele credincios așteptase timp de un deceniu.
Astăzi Hachiko este considerat cel mai loial câine din lume, fiind totodată şi un exemplu edificator pentru care câinele este considerat „cel mai bun prieten al omului”.
