Prințesa persană care a redefinit frumusețea feminină cu trăsături masculine și mustață
Fiica regelui Naser al-Din Shah a rămas în istorie drept o figură emblematică a Persiei secolului al XIX-lea, reușind să se impună ca un veritabil simbol al frumuseții și eleganței în ciuda unei înfățișări atipice, caracterizată prin robustețe și trăsături masculine, fiind apreciată în epocă mai presus de orice pentru vasta sa cultură și rafinamentul intelectual, consemnează sursele istorice.
Articol de Antena Satelor, 12 Decembrie 2025, 18:50
Într-o epocă în care standardele de frumusețe erau rigide, o prințesă persană a reușit să răstoarne toate convențiile, impunându-se ca un veritabil etalon al timpului său, în ciuda unei înfățișări care astăzi ar părea atipică. Este vorba despre Fatemeh Khanum „Esmat al-Dowleh” Qajar (1855-1905), fiica influentului rege Naser al-Din Shah Qajar, conducătorul Iranului timp de aproape jumătate de secol.
O frumusețe neconvențională cu trăsături masculine
Deși era corpolentă, avea sprâncene stufoase și o mustață vizibilă – trăsături moștenite parțial de la tatăl său, un bărbat impunător cu o mustață lungă – Prințesa Qajar a fost considerată simbolul perfecțiunii feminine în Persia secolului al XIX-lea.
Tatăl său, care deținea unul dintre cele mai vaste haremuri din lume și a avut 21 de copii (11 băieți și 10 fete), a impus imaginea fiicei sale, cel de-al treilea copil al său, drept model suprem de frumusețe.
Mitul pretendenților și realitatea căsătoriei
În jurul figurii sale s-au țesut legende fascinante. Se spune că farmecul ei era atât de răvășitor încât 13 bărbați, refuzați de prințesă, ar fi ales să își pună capăt zilelor din dragoste neîmpărtășită. Istoricii plasează însă această poveste în zona mitului, având în vedere parcursul biografic real al prințesei.
În fapt, Esmat al-Dowleh nu a avut timp de lungi curtări, fiind căsătorită la vârsta fragedă de 10 ani cu Dust Muhammad Khan, un tânăr de viță nobilă de aceeași vârstă, alături de care a avut ulterior trei copii.
O minte sclipitoare într-un corp robust
Dincolo de aspectul său fizic masiv și masculin, prințesa a strălucit prin calitățile sale intelectuale remarcabile. A fost o femeie erudită, cu o pasiune vie pentru istorie, care a studiat limba franceză, pianul și arta fotografică. Talentul său s-a manifestat și în pictură sau literatură, fiind extrem de apreciată pentru cultura sa vastă.
Tocmai datorită abilității sale de a susține conversații elevate, Prințesa Qajar a primit rolul oficial de a întâmpina soțiile regilor, prinților și demnitarilor care vizitau Palatul Regal Persan, fiind singura considerată capabilă să se ridice la nivelul oaspeților de rang înalt.
Sfârșitul tragic
Viața prințesei s-a încheiat brusc în primăvara anului 1905. Aceasta a contractat malarie, o boală nemiloasă pentru care nu exista tratament eficient la acea vreme. Răpusă de boală, a fost înmormântată în apropierea tatălui său, Naser al-Din Shah Qajar, lăsând în urmă o moștenire culturală și o imagine care continuă să intrige și astăzi.
