Scrisori vechi de două secole, adresate marinarilor francezi, descoperite în Anglia

O scrisoare de la soţia unui ofiţer, o alta de la o mamă care îi reproşează fiului său că nu îi scrie mai des... aceste epistole au fost confiscate de Royal Navy în timpul războiului în care s-au confruntat îndeosebi britanicii şi francezii, între 1756 şi 1763, în jurul posesiunilor lor coloniale.

'Mi-aş petrece foarte bine noaptea scriindu-ţi (...), soţia ta credincioasă pe viaţă. Bună seara, dragul meu prieten. E miezul nopţii. Cred că e timpul să mă odihnesc', îi scria, spre exemplu, în 1758, Marie Dubosc soţului său, Louis Chambrelan, prim-locotenent al fregatei franceze Galatea, capturată de britanici.

Louis nu a primit niciodată scrisoarea de la soţia sa, care a decedat anul următor, probabil înainte ca el să fie eliberat.

Într-o altă epistolă, datată 27 ianuarie 1758, Marguerite Lemoyne, mama marinarului Nicolas Quesnel, originar din Normandia, regretă că nu a primit mai multe veşti de la fiul său. 'Mă gândesc mai mult la tine decât la mine (...) îţi doresc un an nou fericit, plin de binecuvântările Domnului', i-a transmis ea într-o scrisoare, fără îndoială dictată unei terţe persoane.

Galatea, care a plecat din Bordeaux spre Quebec, a fost capturată în Oceanul Atlantic şi dusă la Plymouth, pe coasta sudică a Angliei, apoi în cele din urmă la Portsmouth.

Scrisorile au urmat ambarcaţiunea, din port în port, până la capturarea acesteia, înainte de a ajunge în Anglia.

- 'Experienţe umane universale'-

Considerate mai întâi documente de interes militar, aceste 104 scrisori au fost în cele din urmă transferate la Arhivele Naţionale Britanice, unde au rămas uitate într-o cutie, până când i-au atras atenţia lui Renaud Morieux, profesor de istorie la Universitatea Cambridge.

'Am cerut pur şi simplu să consult această cutie, din curiozitate', a declarat cercetătorul, ale cărui constatări au fost publicate marţi în jurnalul francez Annales. Histoire, Sciences Sociales.

'Am realizat că sunt prima persoană care a citit aceste mesaje foarte personale', grupate în trei grămezi şi legate cu panglici.

'Destinatarii lor nu au avut această şansă şi a fost foarte emoţionant', a spus cercetătorul, adăugând că epistolele conţin 'experienţe umane universale'.

Majoritatea scrise de femei, aceste epistole oferă o mărturie despre experienţa acestor soţii, mame şi logodnice în timpul războiului, când au fost nevoite să conducă singure gospodăria şi să ia decizii în absenţa bărbaţilor.

Renaud Morieux i-a identificat pe fiecare dintre cei 181 membri ai fregatei Galatea, dintre care un sfert au fost destinatarii acestor scrisori, şi a efectuat, de asemenea, cercetări genealogice asupra marinarilor şi a semnatarelor epistolelor.

În 1758, o treime din aproximativ 60.000 de marinari francezi au fost luaţi prizonieri în Marea Britanie. Şi, pe toată perioada Războiului de Şapte Ani, câştigat de alianţa condusă de Marea Britanie şi Prusia, 65.000 au fost reţinuţi de britanici.

Unii dintre ei au murit de boală şi malnutriţie, în timp ce alţii au fost în cele din urmă eliberaţi.

În această perioadă, scrisorile erau singura modalitate prin care familiile lor încercau să-i contacteze. 'Astăzi avem Zoom sau WhatsApp.

În secolul al XVIII-lea, oamenii nu aveau decât scrisori, însă ceea ce au scris rezonează astăzi într-un mod foarte familiar', a precizat cercetătorul.