Ultimul CAP din România, ramas în viață printr-o minune, a devenit un adevărat imperiu agricol

Odată cu revoluția, CAP–urile au devenit istorie. Oamenii si-au luat pământurile înapoi și au distrus clădirile construite în comunism.

În Curtici, însă lucrurile nu au stat asa…datorită unui om tenace, îndrăgostit de munca pământului, CAP-ul din localiatea arădeană, complet modificat, modernizat și tehnologizat dăinuie și astăzi.

Povestea lui Dimitrie Muscă începe la Curtici în 1987, când a fost numit președinte de CAP. Când a venit el la conducere, aveau sute de animale moarte iar oamenii de la CAP nu aveau ce mânca. A construit o cantină și o brutărie și a început să atragă oamenii. În primul an a reușit să aducă CAP-ul, care era cel mai prost din vestul țării, pe profit. Impresionați de managementul președintelui de CAP, locuitorii din Curtici au ales să își lase pământurile dobândite de pe urma revoluției pe mâna lui Dimitrie Muscă, iar ei au ramas acționari. Acum sunt la un loc 7500 de hectare cu 3500 de acționari. CAP Curtici s-a transformat în CAI- Combinat AgroIndustrial, după modelul unui combinat pe care Muscă l-a văzut în fosta Iugoslavie.

Pentru că a văzut în pământ aur curat, Muscă a clădit un adevărat imperiu agricol, ajuns la o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro pe an, cu un profit de 4-5 milioane de euro. Ca afacerea să se mențină și să prospere, profitul se reinvestește în modernizare și dezvoltare.

Anul trecut, economia țării a crescut pentru că a fost o producție bună de grâu: peste 3.400 de kg la hectar. La Curtici se depășesc constant 7.000 de kilograme pe hectar. Aici grâul este stropit de două avioane. Aproape 20 de mii de euro costă un stropit. Dar directorul spune că merită, atunci când calitatea este recunoscută și prețuită.

CAI Curtici mai deține o fermă de vaci, crescătorii de porci, dar și sere și livezi. Din câmp cerealele se vând sau sunt folosite la creșterea animalelor, dar și în brutărie. Animalele dau lapte care ajunge în fabrica de lactate, iar carnea în abator. Totul se vinde în rețeaua proprie de magazine, iar profitul ajunge la acționari sub formă de cereale sau bani. Pentru fiecare hectar de pământ, acționarii primesc 1.500 de kg de cereale sau controvaloarea lor în bani, adică în jur de 300 de euro pe an pentru un hectar. Mulți au ales să primească pâine. De ani buni, fosta brutărie a fost modernizată. Peste 1.500 de pâini se coc zilnic aici.

Pe lângă calităţile solului, profitul se datorează, în mare parte, managementului. Inginerul Dimitrie Muscă ştie cu ce e mai bine să populeze miile de hectare, pe baza unei prospecţiuni a pieţei şi, de mai bine de 20 de ani, nu a dat greş niciodată. Astfel, CAP-ul capitalist a devenit un exemplu de afacere de succes. Dimitrie Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care se transmit live imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne şi lactate produse la Curtici.

În curtea sediului administrativ al holdingului, la oră fixă, sună în difuzoare „Noi suntem Români”. Se întâmplă de fix 24 de ori într-o zi, de 10 ani.

Pentru distracţia copiilor din Curtici, dacă afacerea tot merge pe profit, directorul a deschis o mini-grădină zoologică, iar la una din locaţii cresc în libertate păuni pe un gazon, flancat de trandafiri altoiţi, meri şi pruni.

Cum rar se mai întâmplă în România zilelor noastre, Dimitrie Muscă „creşte” ingineri din rândul tinerilor care se angajează la CAI la terminarea şcolii, ca să îşi facă bani de vacanţă. Iar oamenii dau de bine şi nu mai pleacă.

Deși la Curtici, în acest tărâm al prosperității bazate pe muncă și îndârjire lucrurile merg din ce în ce mai bine, Dimitrie Muscă simte amenințări care îi pun munca și strădania la încercare. De ceva vreme și aici au ajuns căutătorii gazelor de șist. Acum câteva luni i-a scos pe oameni la mintig în centrul Aradului. „Aceste pământuri nu merită să fie distruse, pentru că vom plânge”, spune el. „Ce vom face? Ducem copii să lucreze în străinătate și aducem mâncare de acolo pentru populația care îmbătrânește aici?!?”