Descoperire în domeniul bolii Alzheimer: Cercetătorii au reuşit să prevină deteriorarea memoriei pe un animal

Studiul realizat de Universitatea din Tel Aviv a descoperit o metodă prin care se poate detecta boala Alzheimer în timpul somnului sau al anesteziei, în stadiu pre-simptomatic, cu până la 20 de ani înainte de apariţia semnelor de demenţă.

Această detectare timpurie ar putea revoluţiona abordările terapeutice şi ar putea îmbunătăţi semnificativ rezultatele pentru pacienţi.

Concluziile studiului au fost publicate recent în jurnalul ştiinţific Nature Communications.

Cercetarea a identificat o activitate cerebrală anormală în hipocamp - o regiune esenţială pentru memorie şi învăţare - în timpul stărilor induse de anestezie şi somn.

Această activitate crescută, care rezultă din destabilizarea reţelei neuronale, precede apariţia simptomelor bolii Alzheimer.

Vizând un mic nucleu din talamus, responsabil cu reglarea stărilor de somn, cercetătorii au reuşit să suprime această activitate anormală şi să prevină deteriorarea memoriei în cazul unui model animal cu Alzheimer.

'Cu 10-20 de ani înainte de apariţia simptomelor cunoscute de deteriorare a memoriei şi declin cognitiv, în creierul pacienţilor se produc, lent şi treptat, modificări fiziologice', a declarat doctoranda Shiri Shoob, care a condus studiul.

'Se observă o acumulare de depozite de beta-amiloid şi de proteină tau, o reducere a volumului hipocampului şi multe altele. În plus, aproximativ 30% dintre persoanele la care s-a constatat postmortem că prezentau o patologie tipică bolii Alzheimer nu au dezvoltat simptomele tipice bolii în timpul vieţii. Aşadar, creierul ar deţine o capacitate, desigur limitată, de a se proteja de daunele cauzate de boală', a explicat ea.

Inna Slutsky, cadru didactic în cadrul universităţii, a declarat că 'utilizarea stimulării cerebrale profunde (Deep Brain Stimulation - DBS) pentru a suprima acest nucleu nu doar că a inhibat activitatea epileptică în timpul anesteziei, dar a prevenit şi pierderea memoriei ulterior'.

DBS este o procedură chirurgicală utilizată pentru a trata o varietate de simptome neurologice, în special cele asociate cu tulburări de mişcare, cum ar fi boala Parkinson, tremor esenţial, distonie şi unele cazuri de epilepsie.

Aceasta implică implantarea de electrozi în anumite zone ale creierului şi conectarea acestora la un dispozitiv asemănător unui stimulator cardiac, care generează impulsuri electrice.

Aceste impulsuri reglează activitatea anormală din creier şi ajută la ameliorarea simptomelor.

Cercetătorii au observat că tratamentul cu DBS administrat în timpul fazei pre-simptomatice a protejat în mod eficient animalele de pierderea memoriei în faza simptomatică a bolii Alzheimer. Acest lucru sugerează o potenţială strategie terapeutică în cadrul intervenţiei timpurii.

'Modificările fiziologice apar în creier cu mult înainte de apariţia simptomelor bolii Alzheimer. Creierul, după cum indică studiul nostru, posedă mecanisme de autoprotecţie, limitate însă, în faţa daunelor provocate de boală', a declarat Shoob.

Totodată, studiul a oferit noi informaţii în ceea ce priveşte relaţia dintre patologia Alzheimer şi Disfuncţia Cognitivă Postoperatorie (POCD), o afecţiune prevalentă la persoane vârstnice supuse unei intervenţii chirurgicale.

POCD se poate manifesta prin deficienţe la nivelul memoriei, atenţiei şi vitezei de procesare a informaţiilor. Simptomele sunt similare cu cele ale bolii Alzheimer, însă sunt temporare, cu o durată de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de vârsta pacientului, de tipul de anestezie utilizat, de medicamente şi de alţi factori.

Constatările ar putea conduce la rezultate chirurgicale mai bune, în special pentru persoanele vârstnice.

Cercetătorii intenţionează să transpună aceste descoperiri în studii clinice efectuate pe subiecţi umani.