Efectul suplimentării cu vitamina K4 asupra rezistenței la insulină la persoanele cu diabet de tip 2

Scopul acestui studiu a fost de a evalua posibilele efecte clinice ale suplimentării cu vitamina K4 la persoanele cu diabet de tip 2, și anume rezistența la insulină, controlul glicemic și profilul lipidic.

Metode
Acesta a fost un studiu clinic prospectiv, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo. Un număr total de 106 pacienți au fost randomizați pentru a primi fie 1 mg de vitamina K4 (diacetat de menadiol), fie un placebo timp de 24 de săptămâni.

Rezultate
Nouăzeci de pacienți (n = 45 în fiecare grup de studiu) au fost incluși în analiza finală. După 24 de săptămâni, evaluarea modelului homeostatic al rezistenței la insulină (HOMA-IR) (16,54 ± 7,81 vs. 29,09 ± 36,56, P = 0,027) și insulina serică la jeun (FSI) (6,86 ± 3,45 vs. 11,13 ± 12,66 µU/ml, P = 0,032) au fost semnificativ mai mici în grupul cu vitamina K în comparație cu placebo. În plus, nivelurile trigliceridelor (TG) (144,94 ± 50,7 vs. 172,8 ± 101,5 mg/dl, P = 0,031) și ale lipoproteinelor cu densitate foarte scăzută (VLDL) (28,9 ± 9,88 vs. 34,6 ± 20,30 mg/dl, P = 0,027) au scăzut semnificativ în grupul cu vitamina K după 24 de săptămâni, comparativ cu valorile inițiale. Mai mult, la mai mulți pacienți din grupul cu vitamina K (35,6%), dozele de medicamente antidiabetice au fost reduse după 24 de săptămâni, comparativ cu placebo (13,3%, P = 0,029).

Concluzie
Suplimentarea cu vitamina K4 timp de 24 de săptămâni este capabilă să îmbunătățească rezistența la insulină și nivelul TG la persoanele cu diabet de tip 2. În plus, îmbunătățirea rezistenței la insulină s-a reflectat în scăderea dozelor de medicație antidiabetică. Cu toate acestea, nu a afectat glucoza plasmatică la post (FPG) sau hemoglobina glicată (HbA1c).