Rezervaţie de apă subterană, descoperită pe Marte

Descoperirea, rezultatul unei munci meticuloase şi îndelungate, a fost făcută de un grup de oameni de ştiinţă italieni, în special graţie măsurilor unui instrument dorit şi realizat în Italia.

Având în vedere că temperatura trebuie să fie foarte scăzută sub solul marţian, mult mai scăzută de zero, când apa pură îngheaţă, cea conţinută în subsolul marţian trebuie să fie plină de minerale cedate de teren şi, deci, poate îngheţa doar la o temperatură destul de mică.

Ceva similar se vede sub gheaţa de la Polul Nord şi Polul Sud. Descoperirea, care va fi publicată în revista "Science", a fost prezentată miercuri într-o conferinţă de presă ţinută de Agenţia Spaţială Italiană (ASI), care a sprijinit încă de la început misiunea Mars Express, satelitul european care, de ani întregi, se învârte în jurul planetei Marte şi care a adus date şi măsuri fundamentale pentru cunoaşterea acelei planete.

Pe satelit este montat instrumentul italian Marsis, bazat pe tehnologie Radar, un domeniu în care Italia, graţie Thales Alenia Space, nu se teme de confruntări la nivel internaţional.

Oamenii de ştiinţă de la Institutul Naţional de Astrofizică şi de la universităţile din Roma, care au participat la cercetare, sunt convinşi că ar putea exista alte zone cu condiţii favorabile prezenţei apei de adâncime pe Marte şi acum, pusă la punct metoda de analiză, vor putea continua să investigheze.

Că există apă pe Marte nu este o noutate absolută, o ştim încă din 1976, când Sonda Viking, a NASA, a identificat semnele neîndoielnice ale prezenţei apei. Evidente şi unele formări de gheaţă în cratere şi evoluţia sezonieră a gheţii la Polurile marţiene. Şi acum doi ani au fost văzute posibile urme de apă şi nisip pe unele dealuri. Însă, la suprafaţa apei lichide nicio dovadă.

Ideea italienilor a fost de a căuta vreo nişă în subsol, ca cea care a fost găsită acum. Cu radarele italiene reuşim să mergem, azi, până la 5 kilometri adâncime, unde radiaţiile, particulele de vânt şi altele nu pot interfera deloc.

Radarul satelitului Mars Express de la înălţimea orbitei sale a sondat planeta timp de peste 12 ani, cercetătorii au elaborat şi au analizat datele strânse între mai 2012 şi decembrie 2015 şi au descoperit că o zonă de circa 20 de kilometri pătraţi, în zona Polului Sud, reflecta în mod semnificativ radiaţia radarului, mult mai mare decât restul subsolului.

După mai bine de patru ani de studiere a datelor obţinute din instrument, oamenii de ştiinţă s-au convins unde a ajuns apa de pe Marte. Următorul pas, în 2021, o dată cu sosirea roverului european Exomars pe Planeta Roşie.

Sursa: rador

Vezi și Trusa medicală de voiaj și alte sfaturi de călătorie

Citește și Sfatul medicului, cu privire la tratamentul celor mai grave boli