Abația de la Melk - locul unde liniștea și grandoarea își dau întâlnire
Dacă treci prin Austria, prin frumoasa regiune Wachau este imposibil să ratezi Abaţia din Melk. Mănăstirea este situată pe un deal de unde domină valea Dunării. Este unul dintre cele mai cunoscute centre monahice din Europa, o adevărată capodoperă arhitecturală barocă, datând din sec. Al-XVIII-lea. Abația găzduiește în interiorul ei una dintre cele mai mari biblioteci din lume, ce păstrează o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă.
21 Noiembrie 2015, 08:41
De cum vei pași în acest tablou perfect oferit de natură, vei fi impresionat de atenția cu care sunt îngrijite grădinile abației. Vei fi pătruns de verdele crud, sănătos. Gazonul și copacii sunt tunși periodic în diferite forme, generând un fel de labirint. Totul este poziționat perfect ca pe o tablă de șah, unde fiecare piesă își are locul știut...nici măcar o frunză în iarbă, un fir de gazon mai înalt sau un copac ușor asimetric.
Secolele de existență aproape că nu se văd în aspectul monumentului, care liniază văzduhul cu galbenul, albul şi portocaliul zidirii sale impunătoare. O construcţie cu patru laturi simple şi totuşi armonioase. Cele două aripi lungi ale mănăstirii se unesc printr-o terasă curbată, în spatele căreia faţada bisericii aduce în prim plan turnurile gemene elegante, încadrând domul mare din planul îndepărtat.
Curtea interioară îți amintește de Schonbrunn, cu galbenul omniprezent al zidurilor, statuile de pe acoperiș și ornamentele din jurul geamurilor. Această bijuterie a epocii baroce, este opera arhitectului austriac Jakob Prandtauer care a proiectat clădirea, a italianului Antonio Beduzzi, care prin picturile sale a înnobilat interiorul, în timp ce biserica abației este decorată cu fresce superbe, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr.
Abația este una din rarele locașuri care a funcționat continuu de la înființare, fiind dublată de rara distincție de a fi fost un loc al academismului teologic, dar și laic, motiv pentru care a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel, în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Aceasta a supraviețuit ulterior perioadei razboaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când, atât școala, cât și cea mai mare parte a abației a fost confiscată de statul nazist.
La inceputul sec. XX, în abație s-au făcut ample lucrări de modernizare; s-au introdus curentul electric, canalizarea și au fost comandate noi lucrări de artă.
Privită din depărtare, clădirea acestei vechi mănăstiri benedictine pare o fortăreaţă greu de cucerit. Abia după ce îi străbaţi curţile, sălile cu bogăţii, biblioteca şi biserica ce impresionează prin grandoare și bun-gust, descoperi, mai mult decât oriunde, o chintesență a spiritul religios, a artei și a luxului.
Poarta pe care se pătrunde în curtea mănăstirii este împodobită cu statuile sfinților Leopold și Coloman, aceștia fiind și patroni mănăstirii. În stânga și dreapta porții se află două turnuri bastion.
Se intră apoi într-o curte interioară imensă, printr-o poartă care are deasupra emblema mănăstirii. În mijlocul curții se află o fântână arteziană în care înoată liniștiți peștii. Urmează apoi galeria imperială în care vedem portrete ale împăraților și împărăteselor Austriei, în frunte cu Maria Theresa, după care pășim în sala de marmură si în bibliotecă, în care sunt peste 80000 de cărți.
Biserica domină întreg complexul mănăstirii, interiorul său impresionând prin decorațiuni grandioase, ce conțin fresce, ornamente din marmură sau aurite.
