Mănăstirea Bârsana, icoană a sufletului maramureșean
Mănăstirea Bârsana este una dintre cele mai frumoase mânăstiri. Cea mai frumoasa din Maramures, dar cu siguranta unii ar spune ca este cea mai frumoasa din toata tara. Este locul unde m-am simtit cel mai aproape de Dumnezeu, fara sa-L caut, ci El a venit la mine, caci gandurile mele s-au indreptat catre pacea sufleteasca si liniste deplina din momentul cand am intrat pe poarta manastirii. Aceasta e poarta cerului! scrie pe bolta de la intrare. Parca intri intr-o alta lume: lumea lui Dumnezeu.
10 Septembrie 2015, 05:23
Am lasat toate grijile si problemele care m-au urmarit tot drumul si am intrat linistita si impacata cu mine insami in curtea manastirii. Florile de primavara m-au inveselit imediat, iar curatenia si grija pentru detaliu specifice maicutelor m-au impresionat chiar de la inceput.
Lalelele negre, inconjurate de altele albe, se potriveau perfect cu maretia si specificul stilului maramuresean.
O poarta de lemn, simbolul regiunii Maramures, marcheaza intrarea in cimitir. Soarele, simbol al perfectiunii si caldurii sufletesti, este prezent pe aceasta poarta sub forma de rozeta. Fantana cu sistem de parghii in cumpana de asemenea pastreaza stilul inconfundabil al constructiilor maramuresene din lemn.
Biserica, combinatie intre piatra si barne de lemn, adaposteste un mic altar, intunecat, dar foarte primitor, unde te poti ruga in liniste. Biserica are o inaltime de 57 de metri si pana nu demult a fost cea mai inalta biserica de lemn din lume. Acum, cea mai inalta este Biserica Sapanta-Peri, tot din Maramures, avand 78 de metri.
Plimbandu-ma agale prin curte, am descoperit o mica gradina zoologica cu paunite si pauni cu coada impresionanta si penaj de un albastru stralucitor. Chiar atunci cand am ajuns, ei si-au deschis coada sa ne arate cat de frumos este coloritul lor.
Numele acestei manastiri provine de la barsan, care inseamna cioban cu oi cu blana lunga si deasa. Ansamblul monahal mai cuprinde si turnul cu clopotnita, altarul de vara, chiliile, capela si un mic muzeu.
Autor: Angelica Cioaca
