Sighişoara – singura cetate medievală din Europa locuită permanent
Cetatea Sighişoara, considerată cea mai mare cetate medievală din Europa locuită fără întrerupere, dar şi cea mai bine păstrată cetate orășenească din Transilvania, a devenit patrimoniu mondial al UNESCO din anul 1999, fiind cel mai atrăgător şi mai complet ansamblu urban medieval din România.
16 Decembrie 2015, 07:43
Conform unor mărturii, în anul 1191, pe locul în care se află Sghişoara de astăzi, se afla postul de pază militară romană Sandava, întemeiat de colonişti germani din regiunea Rinului de nord, care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei, Géza al II-lea, pentru a apăra graniţele de est.
Aici, coloniştii primesc în folosinţă „fundus regius” („pământ crăiesc”) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite.
În anii 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară și distrugerile ei, pe vremea când cetatea încă nu era fortificată, urmată de o perioadă de regres a zonei.
Însă, istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, anul primei atestări documentare a cetăţii sub denumirea de „Castrum Sex”.
Conform documentelor, cetatea a fost construită iniţial doar pe vârful dealului înalt de 425 metri, aşezat în mijlocul localităţii, astăzi „Dealul cetăţii”. În aceeaşi perioadă, ordinul călugărilor dominicani întemeia aici o mănăstire.
În anul 1298, papa Bonifaciu acorda, printr-un document, o indulgență mănăstirii, în care este menţionat pentru prima dată numele orașului, sub titulatura Schespurch.
Urmează o perioadă de înflorire în care orașul capătă statut de reședință de comitat – în anul 1339, apoi se construiește biserica „Sfântul Nicolae” – în anul 1345, iar în anul 1367 este menţionat documentar pentru prima dată ca oraş – civitas Seguswar.
În anul 1350 începe construcţia zidului cetăţii, ce are o lungime de 950 metri, înălţimea iniţială fiind de patru metri, urmată, în secolul al XV-lea de o supraînălţare cu alţi patru metri, spre protecţie împotriva invaziilor otomane.
În interiorul acestor ziduri s-au construit mai apoi principalele clădiri ale orașului şi, tot în această perioadă, începe să se dezvolte și Orașul de Jos al Sighişoarei.
Cetatea a avut iniţial 14 turnuri, care aparţineau fiecare câte unei bresle, şi patru bastioane, însă, în prezent, aici mai există doar nouă turnuri şi trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor).
În anul 1376, Sighişoarei îi sunt înnoite statutele meșteșugarilor breslași – existau circa 19 bresle -, semn al dezvoltării economice a oraşului de la acest moment.
Între anii 1431 – 1435, Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, care fusese încoronat la Nürnberg de împăratul Sigismund de Luxemburg drept domn al Țării Românești îşi exercita, de la Sighișoara, autoritatea asupra sudului Transilvaniei.
