Când finanțele înseamnă mai mult decât bani: Cheltuirea mai inteligentă pentru climă

Cu toate acestea, finanțarea actuală a combaterii schimbărilor climatice este extrem de limitată și nu se va apropia niciodată de acoperirea integrală a deficitului de finanțare ecologică, care este estimat între aproximativ 1 000 de miliarde de dolari americani și 2 400 de miliarde de dolari americani pentru piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare (altele decât China). În timp ce o finanțare mai mare pentru climă este cu siguranță esențială, este, de asemenea, posibil - și, într-adevăr, imperativ - să se facă mai bine cu ceea ce este disponibil, prin cheltuieli mai inteligente.

În timp ce o finanțare mai mare pentru climă este cu siguranță esențială, este de asemenea posibil - și, într-adevăr, un imperativ - să se facă mai bine cu ceea ce este disponibil, prin cheltuieli mai inteligente.

Acesta este motivul pentru care politicile solide sunt importante. La fel ca fundațiile solide, politicile pot juca un rol la fel de crucial în abordarea schimbărilor climatice, constituind efectiv elementele de bază care susțin o arhitectură cuprinzătoare de finanțare a schimbărilor climatice, care poate permite mai bine fluxul de resurse financiare - oricât de limitate ar fi acestea - pentru a contribui la construirea unei planete locuibile. În plus, acestea pot aduce și alte beneficii, inclusiv consolidarea condițiilor care pot atrage participarea puternică a sectorului privat. Intervențiile guvernamentale în materie de politici climatice la nivel macroeconomic sau sectorial ar putea contribui la stimularea sectorului privat, de exemplu, pentru a ține seama în mod mai semnificativ de riscul climatic sau de mecanismele de stabilire a prețului carbonului, ceea ce ar putea avea implicații pozitive semnificative pentru luarea deciziilor de investiții într-o direcție cu emisii reduse de carbon și rezistentă. De asemenea, politicile climatice eficiente pot debloca cheltuielile pentru cercetare, dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor ecologice și pot cataliza o serie de instrumente și soluții inovatoare. De exemplu, cadrele de reglementare adecvate, împreună cu o mai mare transparență și consolidarea instituțională ar putea contribui la valorificarea potențialului piețelor carbonului.

Nu există o soluție unică în ceea ce privește politica în domeniul climei: fiecare țară și fiecare context specific vor juca un rol semnificativ pentru a se asigura că nevoile prioritare sunt satisfăcute, că sunt obținute resursele adecvate și că implicațiile sunt bine înțelese. Cu toate acestea, trei principii de bază pot sta la baza acestor eforturi și pot consolida relația complementară dintre politica climatică și finanțarea climatică:

În primul rând, stabilirea unor priorități clare atât pentru nevoile imediate, cât și pentru cele pe termen lung. Factorii de decizie se confruntă în mod inevitabil cu o gamă largă de cereri de investiții concurente pentru creșterea economiilor, satisfacerea nevoilor de dezvoltare și abordarea schimbărilor climatice. Așadar, cum să alegeți care investiții în domeniul climei sunt mai eficiente? O analiză riguroasă, precum Rapoartele de țară privind clima și dezvoltarea ale Băncii Mondiale , poate ajuta țările să își evalueze planurile climatice - contribuțiile determinate la nivel național și strategiile pe termen lung (NDC și, respectiv, LTS) - împreună cu prioritățile de dezvoltare și să identifice prioritățile urgente de investiții care pot contribui la realizarea ambelor obiective. În mod esențial, acest tip de analiză în cunoștință de cauză poate ajuta, de asemenea, factorii de decizie politică să abordeze compromisurile și să identifice sursele de finanțare - de exemplu, sectoarele în care finanțarea privată poate fi relativ mai ușor de accesat față de altele, cum ar fi adaptarea, care tind să impună o povară mai mare asupra finanțelor publice. Stabilirea unei orientări politice clare este, de asemenea, un element esențial pentru deblocarea unor investiții mai mari în cercetare, dezvoltare și dezvoltare, precum și în instrumente și abordări inovatoare.

În al doilea rând, investiți în capacități, instituții și guvernanță. O cerință esențială o reprezintă consolidarea sistemelor de gestionare a investițiilor publice. Acest lucru presupune investiții în eforturile din amonte de consolidare a capacității guvernamentale - de exemplu, chiar și numai pentru a include indicatori mai buni de risc climatic și de reziliență în analiza economică a investițiilor publice - precum și în monitorizarea, raportarea și verificarea mai riguroasă a rezultatelor. Îmbunătățirea coordonării între agenții și ministere poate contribui, de asemenea, la prevenirea consecințelor neintenționate ale politicilor, astfel încât, de exemplu, politicile de stimulare a adaptării în agricultură să nu aibă un impact negativ asupra gestionării apei și așa mai departe. O capacitate instituțională mai puternică poate ajuta țările să depășească principalele provocări, cum ar fi întârzierile mari de punere în aplicare și să gestioneze compromisurile inevitabile, deoarece acestea pot fi luate în considerare din timp. De asemenea, acestea pot oferi lecții pentru alte țări care doresc să pună în aplicare inițiative similare, să monitorizeze mai bine succesul sau eșecul și să gestioneze impactul distributiv asupra populațiilor vulnerabile. Nu mai este nevoie să spunem că o capacitate mai mare, instituții mai puternice și o mai bună guvernanță sunt utile pentru toate țările și pentru toate prioritățile de dezvoltare, chiar și pentru cele care au o legătură mai puțin evidentă cu acțiunile climatice.

În al treilea rând, alinierea stimulentelor pentru rezultate bune. Doar în ultimii 30 de ani, peste 4 500 de politici climatice au fost introduse în întreaga lume, în toate sectoarele. Acest lucru oferă o multitudine de dovezi cu privire la ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează, oferind multe informații cu privire la modul în care factorii de decizie politică pot utiliza abordări la nivelul întregii economii pentru a alinia stimulentele care pot ajuta țările să atingă obiectivele climatice. O gamă completă de măsuri - de la prețuri interne, taxe, reglementări și utilizarea direcționată a subvențiilor bugetare - de exemplu, contribuie la transformarea sistemelor energetice din țări. Luate împreună, acestea pot stimula eficiența energetică, pot crește investițiile în surse regenerabile de energie, pot stimula întreprinderile și gospodăriile să treacă la opțiuni mai ecologice și pot redirecționa resursele către cele mai sărace comunități, care pot fi cele mai vulnerabile la schimbările de preț, gestionând astfel și impactul distributiv al acestor tipuri de schimbări de politică.

Aceste trei elemente generale - o analiză solidă care face legătura între obiectivele pe termen scurt și cele pe termen lung, consolidarea instituțiilor și a capacităților, precum și alinierea stimulentelor - sunt elemente fundamentale ale unei noi economii climatice.

Aceste trei elemente generale - o analiză solidă care face legătura între obiectivele pe termen scurt și lung, consolidarea instituțiilor și a capacităților, precum și alinierea stimulentelor - sunt elemente fundamentale pentru o nouă economie climatică. Atunci când sunt adaptate priorităților, nevoilor și contextului unei țări - cum ar fi, de exemplu, prin intermediul modelului orientat către țară al Băncii - acestea pot schimba regulile jocului, asigurând atât utilizarea eficientă a resurselor disponibile, cât și atragerea unui volum mai mare de resurse suplimentare, în special din partea sectorului privat. Într-o lume în care resursele se restrâng și în care criza climatică se agravează, politicile solide sunt mai mult decât utile, ele sunt fundamentale pentru a cheltui mai inteligent.