Criză în cultura sfeclei de zahăr: Fermierii români renunță, fabricile abia mai rezistă
Producția de zahăr din România este în cădere liberă. Suprafețele cultivate cu sfeclă s-au redus drastic, iar tot mai puțini fermieri mai au curajul să continue o cultură tot mai costisitoare. Doar un sfert din consumul intern mai este acoperit în prezent din surse autohtone, avertizează specialiștii din domeniu.

Articol de Ramona Alexandrescu, 20 Octombrie 2025, 10:29
“Este o scădere alarmantă. Interesul fermierilor s-a prăbușit, iar prețurile oferite pe piața internă nu acoperă cheltuielile de producție”, a declarat Ioan Gherman, reprezentant al asociației cultivatorilor de sfeclă de zahăr.
Un fermier din Mureș: „Lucrăm în pierdere, dar nu putem renunța.”Printre puținii care mai cultivă sfeclă de zahăr se numără Dorel Istrate, fermier din județul Mureș, care lucrează 110 hectare. Invitat în cadrul emisiunii „Viața la Țară”, realizată de Violeta Anghel, a vorbit deschis despre dificultățile prin care trec cultivatorii.
„Sfecla s-a comportat bine, răsărirea a fost bună, am avut precipitații la timp. Surprinzător, a fost un an cu presiune scăzută de boli. Dar problema e alta: prețurile și costurile tot mai mari”, spune Istrate.
Fermierul explică faptul că România este dezavantajată de restricțiile europene privind anumite substanțe active din erbicide, interzise la noi, dar folosite în alte țări.
„Noi avem costuri mai mari și producții mai mici. Dacă vecinii pot folosi tratamente mai eficiente, concurează cu un preț pe care noi nu-l putem atinge”, adaugă el.
Producția de sfeclă din acest an se situează în jur de 60 de tone la hectar, față de 70 de tone anul trecut. „Costurile sunt de peste 2.000 de euro pe hectar, iar veniturile, cu prețurile actuale, abia ajung la 1.200–1.300 de euro. E clar, lucrăm în pierdere”, afirmă fermierul.
În plus, fabricile de zahăr sunt sufocate de cheltuieli. „Gazul trebuie plătit în avans, curentul e scump, iar prețul zahărului, de rușine. Când o fabrică vinde cu 2,50 lei kilogramul de zahăr, nu are cum să acopere costurile de producție”, spune Istrate.
Fermierul colaborează cu fabrica de zahăr de la Luduș, una dintre puținele care mai procesează sfeclă românească.
„Am rămas fideli acestei fabrici, deși a fost închisă și redeschisă. Ne-am dorit să rămână în mâinile investitorilor români. E important să avem o industrie a zahărului care să se sprijine pe producția locală”, adaugă el.
În pragul sezonului de conserve și dulcețuri, fermierul face un apel la consumatori:
„Să cumpărăm zahărul produs la Luduș, zahărul Bod, făcut din sfecla noastră, din pământul Ardealului. E un produs românesc autentic, obținut cinstit, nu din amestecuri chimice.”
Pentru anul viitor, perspectivele nu sunt optimiste. Subvențiile reduse și prețurile mici îi descurajează pe cultivatori.
„Dacă nu se deblochează sprijinul de 1.800 de euro pe hectar, anul viitor nu se va mai cultiva sfeclă în România. E o realitate dură”, avertizează Istrate.
Criza din sectorul zahărului pare departe de a se încheia. Fără o politică agricolă coerentă și fără sprijin real pentru fermieri, România riscă să piardă definitiv o cultură care odinioară era emblematică pentru agricultura țării.