Schimbările în producția agricolă și alimentară pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu o treime

Potrivit unui aport al Băncii Mondiale, sistemul agroalimentar global prezintă o oportunitate uriașă de a reduce cu aproape o treime emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial prin acțiuni accesibile și ușor disponibile, continuând în același timp să hrănească o populație în creștere.
Rețeta pentru o planetă locuibilă: Obținerea de emisii nete zero în sistemul agroalimentar prezintă acțiunile pe care le poate întreprinde fiecare țară. Acestea vor face aprovizionarea cu alimente mai sigură, vor ajuta sistemul alimentar să reziste mai bine la schimbările climatice și vor proteja persoanele vulnerabile în timpul acestei tranziții.
„În timp ce mâncarea de pe masa dumneavoastră poate fi gustoasă, aceasta reprezintă, de asemenea, o felie consistentă din plăcinta emisiilor generate de schimbările climatice”, a declarat Axel van Trotsenburg, director general senior al Băncii Mondiale. "Vestea bună este că sistemul alimentar global poate vindeca planeta - făcând solurile, ecosistemele și oamenii mai sănătoși, menținând în același timp carbonul în sol. Acest lucru este posibil în timpul vieții noastre, dar țările trebuie să acționeze acum: simpla schimbare a modului în care țările cu venituri medii utilizează terenurile, cum ar fi pădurile și ecosistemele, pentru producția alimentară poate reduce emisiile agroalimentare cu o treime până în 2030."
Raportul remarcă faptul că sistemul agroalimentar reprezintă o sursă uriașă și neexploatată de acțiuni cu costuri reduse în domeniul schimbărilor climatice. Spre deosebire de alte sectoare, acesta poate avea un impact extraordinar asupra schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor și extragerea naturală a carbonului din atmosferă.
Recunoscând că țările își vor atinge obiectivele climatice în moduri diferite, raportul identifică un meniu de soluții din care se poate alege:

Țările cu venituri ridicate pot deschide calea - acordând mai mult sprijin țărilor cu venituri mici și medii, astfel încât acestea să poată adopta metode și tehnologii agricole cu emisii reduse, inclusiv asistență tehnică pentru programele de conservare a pădurilor care generează credite de carbon cu grad ridicat de integritate. Țările cu venituri ridicate pot, de asemenea, să nu mai acorde subvenții pentru sursele de alimente cu emisii ridicate. Acest lucru ar dezvălui prețul integral al acestora și ar contribui la ieftinirea opțiunilor alimentare cu emisii reduse.

Țările cu venituri medii au un rol important de jucat - prin reducerea a până la trei sferturi din emisiile agroalimentare globale prin practici mai ecologice - cum ar fi reducerea emisiilor generate de creșterea animalelor și de orez, investițiile în soluri sănătoase și reducerea pierderilor și a risipei de alimente - și prin utilizarea mai eficientă a terenurilor. O treime din oportunitățile mondiale de reducere a emisiilor agroalimentare se referă la utilizarea durabilă a terenurilor în țările cu venituri medii.

Țările cu venituri mici pot trasa o altă cale de urmat - evitând greșelile făcute de țările mai bogate și profitând de oportunitățile climaterice pentru economii mai ecologice și mai competitive. Păstrarea și refacerea pădurilor ar promova dezvoltarea economică durabilă în țările cu venituri mici, având în vedere că mai mult de jumătate din emisiile lor agroalimentare provin din defrișarea pădurilor pentru a produce alimente.

Ar trebui luate măsuri în toate țările pentru a ajunge la zero net, printr-o abordare cuprinzătoare a reducerii emisiilor în sistemele alimentare, inclusiv în ceea ce privește îngrășămintele și energia, producția vegetală și animală, precum și ambalarea și distribuția de-a lungul lanțului valoric de la fermă la masă.
Raportul constată că beneficiile investițiilor în reducerea emisiilor din sectorul agroalimentar sunt mult mai mari decât costurile. Investițiile anuale vor trebui să crească la 260 de miliarde de dolari pe an pentru a reduce la jumătate emisiile agroalimentare până în 2030 și pentru a ajunge la emisii nete zero până în 2050. Anual se cheltuiesc de două ori mai mulți bani pentru subvențiile agricole, dintre care multe dăunează mediului. Deși reducerea subvențiilor risipitoare poate finanța o parte din această investiție, o finanțare suplimentară este esențială pentru a ajunge la zero emisii nete.
Realizarea acestor investiții ar conduce la beneficii de peste 4 000 de miliarde de dolari, de la îmbunătățirea sănătății umane, a securității alimentare și nutriționale, la locuri de muncă de mai bună calitate și profituri mai mari pentru agricultori, până la mai mult carbon reținut în păduri și soluri.