Toamna coboară turmele: Ciobanii în fața unui an greu și a unei ierni nesigure
Toamna nu înseamnă doar frunze ruginii și recolte, ci și un moment simbolic pentru lumea satului: coborârea oilor de la munte. După luni petrecute pe pășunile alpine, turmele revin spre gospodăriile din vale, iar pentru ciobani începe o nouă etapă pregătirea pentru iernat, asigurarea furajelor și valorificarea producției.
Articol de Ramona Alexandrescu, 20 Octombrie 2025, 10:44
Despre toate acestea a vorbit Nicolae Cioranu, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana”, invitatul realizatoarei Violeta Anghel în emisiunea Viața la Țară.
„Când urcăm la munte suntem fericiți. Când coborâm, ne apasă grija iernii. E o bucurie când urci cu oile la munte, dar coborârea înseamnă sfârșitul unui sezon greu”, spune Nicolae Cioranu.
„Sus e trai aspru ploi, vânturi, lupi, vijelii dar acolo e libertatea noastră. Când coborâm, vin grijile: hrana pentru iarnă, seceta, lipsa forței de muncă.”
Cea mai mare provocare a verii a fost, spune el, seceta. „Am fost nevoiți să furajăm animalele chiar și în plină vară, lucru pe care nu l-am mai făcut de când mă știu. La mine a ținut doar vreo șase săptămâni, dar alți colegi furajează și acum. În multe zone din vest nici acum nu a plouat. Trebuie să ne adaptăm mereu.”
Președintele Asociației „Păstorul Crișana” atrage atenția că numărul de crescători este în scădere de la an la an.
„La noi, în zona Aradului, am pierdut 15 fermieri în ultimul an. Majoritatea s-au retras din cauza vârstei și a lipsei forței de muncă. Unii ar mai avea inimă să continue, dar nu mai pot singuri. E o meserie grea, care cere răbdare, rezistență și suflet.”
„Efectivele scad peste tot. Nimeni nu mai mărește turma. Pe lângă lipsa oamenilor, avem probleme cu piața de desfacere și cu seceta. Nu e o meserie din care să te oprești și s-o reiei oricând oieritul e o muncă de viață. Nu poți vinde oile azi și să le cumperi mâine, pentru că pierzi tot sufletul pus în ele.”
Dacă laptele de oaie are o piață ceva mai sigură, datorită micilor procesatori care au investit în zonă, situația vânzării mieilor este mult mai complicată.
„Piața mielului fluctuează. Anul acesta, mulți fermieri au miei mari și nu îi pot vinde. E un blocaj, probabil legat de situația sanitar-veterinară. Așteptăm clarificări, dar răspunsurile întârzie, și asta ne debusolează complet.”
Cioranu spune că și anul trecut oierii au fost afectați de pesta micilor rumegătoare.
„Nu am avut probleme directe, dar am suferit din cauza restricțiilor. A trebuit să ținem mieii în fermă până în iarnă, să-i hrănim, iar când sporul de creștere nu mai compensează costurile, pierderea e sigură. Un an mai greu îl duci, dar la al doilea cazi.”
Chiar dacă vremurile s-au schimbat, spiritul pastoral rămâne același. „Altădată ciobanul își lua cojocul în spate și nu cobora de la munte până la primăvară. Era o viață grea, dar curată. Azi, timpurile s-au schimbat, proprietarii s-au schimbat, dar noi rămânem cu amintirile și cu dragul de meserie. Cât va fi neamul românesc, vor fi și ciobani.”
În ciuda greutăților, Nicolae Cioranu rămâne optimist: „Ne dorim doar stabilitate și respect pentru munca noastră. Oile au hrănit și au ținut România din vremuri vechi. Să ne ajute Dumnezeu să le putem ține și de acum înainte.”
