Creșterea animalelor, o moștenire care dispare în Europa

Între 2005 și 2016, numărul fermelor din Europa a scăzut cu aproximativ un sfert. Cu alte cuvinte, aproape 4,2 milioane de ferme au fost pierdute – marea majoritate dintre acestea fiind ferme mici (Eurostat, 2018). Agricultura la scară mică în Europa este, de asemenea, amenințată de acapararea terenurilor, un proces care implică „cumpărarea sau închirierea pe scară largă a terenurilor agricole de către companii, guverne și persoane private” (CESE, 2015). În acapararea terenurilor, proprietatea asupra terenurilor devine din ce în ce mai concentrată în mâinile câtorva proprietari de terenuri și a capitalului străin, cu „efect dăunător asupra vieții rurale, cu locurile de muncă dispărând în regiunile afectate” (CESE, 2015).
Între 2012 și 2018, suprafața totală a terenurilor arabile și a culturilor permanente nu s-a modificat semnificativ (EEA, 2019b). Cu toate acestea, mai multe regiuni din Europa au fost supuse „abandonării terenurilor” – un proces „condus de o combinație de factori socio-economici, politici și de mediu prin care câmpurile cultivate anterior nu mai sunt viabile din punct de vedere economic în condițiile socio-economice și de utilizare a terenurilor existente. ' (Ustaoglu și Collier, 2018). Abandonul terenurilor afectează în special comunitățile rurale din regiunile îndepărtate și, în general, „unde economiile locale se bazează în principal pe exploatații agricole mici, cu perspective economice limitate și productivitate scăzută, generațiile mai tinere având tendința de a se muta în zonele urbane” (EEA, 2019a). Estimări recente au indicat că aproximativ 30% din suprafețele agricole din UE sunt supuse unui risc cel puțin moderat de abandonare a terenurilor până în 2030 (Parlamentul European, 2021).
Subvențiile PAC pentru dezvoltarea rurală au avut efecte semnificative și pozitive asupra economiei rurale în general și au redus semnificativ sărăcia în zonele rurale (CE, 2022b). Deși „sprijinul PAC poate ajuta la încetinirea ratei depopulării și a abandonului terenurilor în UE” (CE, 2022b), aceasta nu a putut opri abandonul terenurilor și pierderea moștenirii rurale. Acest lucru se datorează faptului că acele dinamice sunt legate de tendințele mai ample de urbanizare și migrație – de la zonele rurale la orașe pentru locuri de muncă mai bine plătite – precum și de scăderea și îmbătrânirea populației (EEA, 2019a, 2020a). Venitul scăzut al fermelor (CE, 2018), condițiile precare de muncă și de viață pentru lucrătorii sezonieri migranți sau chiar formele moderne de sclavie (EPRS, 2021) sunt probleme sociale problematice adesea asociate cu aceeași dinamică care conduce la pierderea patrimoniului.