Practicile agricole și mediul global

Agricultura intensivă a făcut posibilă creșterea considerabilă a productivității fermelor și astfel asigurarea securității alimentare a populațiilor. Totuși, acest mod de agricultură are și repercusiuni semnificative asupra solului. Monocultura intensivă face terenul foarte sensibil. Un singur eveniment poate provoca pierderea întregii producții: invazia insectelor dăunătoare, secetă, inundații. Monoculturile fac, de asemenea, pământul mai puțin fertil. În ciuda rotațiilor și a sistemelor de pârghie, solurile conțin mai puține elemente esențiale pentru creșterea plantelor.

Diferite cauze ale degradării solului
Fermele mari cu producție intensivă trebuie să folosească o mulțime de îngrășăminte chimice, pesticide și alte substanțe chimice pentru a proteja producția. Aceste produse provoacă epuizarea terenurilor și poluarea solului. Câmpurile mari fac solurile mai vulnerabile la eroziunea vântului și a apei. În plus, defrișarea pe care o necesită aceste spații mari contribuie la defrișări. În cele din urmă, răspândirea insectelor, ciupercilor și a altor neplăceri este mai ușoară.

Consecințele agriculturii comerciale asupra mediului
Suprafețele agricole mari au impact și asupra întregului ecosistem al regiunii: reducerea biodiversității, introducerea de specii care provoacă un dezechilibru, poluarea apei (provocată de îngrășăminte, substanțe chimice, deșeuri organice și animale de fermă).
Pe lângă aceste dezechilibre de mediu, mai multe practici agricole sunt evidențiate ca fiind cauzele multor probleme. Este cazul modificărilor genetice ale alimentelor (OMG) care pot face plantele și animalele mai rezistente, dar care pot avea în cele din urmă consecințe naturale sau pot provoca boli. În plus, produsele folosite pentru creșterea plantelor sau animalelor pot fi asimilate de organismul uman în timpul consumului.
Anumite practici pot crește și riscul de transmitere a bolilor animalelor la oameni. Bolile și bacteriile precum boala vacii nebune, gripa aviară și salmonela pot contamina o întreagă secțiune a producției. În unele cazuri, aceasta reprezintă un pericol pentru populațiile umane: contaminare sau epidemii.

Practici agricole alternative
Pentru a depăși toate aceste consecințe asupra mediului au fost propuse noi metode de cultivare și reproducere. Aceste practici alternative vizează dezvoltarea durabilă a agriculturii: o producție mai bună, un respect mai bun pentru mediu, reducerea energiei utilizate, reducerea deșeurilor etc. Aceste producții încearcă, de asemenea, să reducă efectele negative asupra solului, precum eroziunea și epuizarea solului.
Aceste practici agricole alternative includ, de exemplu, agricultura ecologică, care nu utilizează substanțe chimice și utilizează metode de cultivare mai ecologice. De asemenea, includem toate fermele mici care nu folosesc hormoni de creștere și care reduc impacturile ecologice pe care le pot provoca efectivele mai mari. Produsele rezultate din aceste practici agricole alternative sunt totuși mai scumpe de cumpărat: cultivarea necesită mai mult timp, mai multă îngrijire și producția este mai mică decât în ​​cultura intensivă masivă.

Medii agricole în pericol
Toate regiunile agricole pot fi ținta unor evenimente care pun în pericol producția: inundații, secete, insecte, eroziune. Cu toate acestea, unele regiuni sunt mai expuse riscului decât altele. Aceste terenuri sunt situate în general în regiuni în care natura este fragilă. Practicile agricole trebuie așadar să se adapteze la riscurile naturale pentru a asigura securitatea alimentară pentru populațiile din regiune.