De la tradiție la brand - Cum produsele românești autentice cuceresc piețele europene

Valoarea unui produs autentic nu stă doar în compoziție, ci și în povestea pe care o poartă.

Borcanul de zacuscă preparat după o rețetă de familie, cașul maturat în condiții tradiționale sau vinul obținut din soiuri autohtone rare – toate acestea oferă consumatorului final o experiență, nu doar o simplă masă.

Însă, în contextul pieței europene, unde competiția este acerbă, tradiția trebuie susținută de o viziune modernă.

Transformarea unui produs artizanal într-un brand recunoscut începe cu standardizarea calității. Standardizarea nu înseamnă industrializare, ci garantarea constanței gustului și a siguranței alimentare, în acord cu normele europene.

Consumatorii din vestul Europei sunt extrem de atenți la trasabilitate, ingrediente naturale și certificări de calitate, iar producătorii români care țintesc piețele externe trebuie să bifeze aceste criterii.

Apoi intervine elementul decisiv: povestea. Publicul caută autenticitate, produse create cu grijă și respect față de mediu, dar și legături clare cu teritoriul de origine.

O etichetă de succes este o carte de identitate: cine e familia, în ce zonă se produce alimentul, ce metodă tradițională păstrează gustul, cum se respectă tradiția locului.

Succesul unor producători deja consacraţi demonstrează că România are capacitatea de a concura pe rafturile europene.

Magiunul de Topoloveni, marcă înregistrată şi produs cu Indicație Geografică Protejată (IGP), este unul dintre cele mai vizibile exemple.

Făcut după o rețetă veche, din prune fără zahăr adăugat, produsul a intrat în marile rețele comerciale din UE, ajungând inclusiv în Germania, Italia, Austria și Franța. Recunoașterea europeană a venit nu doar datorită gustului, ci și datorită certificării care garantează originea și metoda tradițională.

Brânza de Ibănești, și ea un produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP), a demonstrat că și lactatele românești pot avea vizibilitate internațională. Produsă doar într-o zonă restrânsă din Mureș, brânza și-a făcut loc în magazinele cu profil tradițional din Europa Centrală datorită controlului strict al rețetei și al calității.

Vinurile românești, în special cele din soiuri autohtone – Fetească Neagră, Fetească Regală, Busuioacă de Bohotin – au câștigat medalii în competiții internaționale și au intrat în portofoliile unor distribuitori din Marea Britanie, Scandinavia și Olanda.

Crame precum Jidvei, Purcari (deși din Republica Moldova, brandul are o prezență solidă și în România) sau Lacerta au construit nu doar produse, ci adevărate povești ale terroir-ului local.

Zacusca artizanală românească a devenit tot mai prezentă în magazinele „gourmet” din Europa, iar producători precum cei din zona Moldovei sau a Ardealului au reușit, prin loturi mici, etichete curate și ingrediente locale, să creeze un segment de piață stabil.

Aceste exemple arată că drumul unei rețete tradiționale către piața europeană trece prin certificări, marketing inteligent și consecvență, dar succesul este realizabil.

Susținerea micilor producători prin parteneriate locale, cooperative agricole și rețele de distribuție scurte – de la fermă la consumator – reprezintă viitorul sustenabil al gastronomiei românești.

O economie locală puternică se bazează pe identitate și pe promovarea acelor produse care nu pot fi replicate în altă parte, pentru că depind de pământ, de tradiții și de priceperea transmisă între generații.

România are un potențial imens în zona produselor autentice, iar piața europeană continuă să fie în căutarea gusturilor curate și a poveștilor adevărate.

Succesul celor care au reușit este dovada că tradiția, atunci când e împachetată corect, devine brand, iar brandul devine ambasador.