Evoluția „șeptelului”, în România
În România, termenul șeptel se referă la totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodărie, fermă sau regiune, în scopuri economice (lapte, carne, ouă, lână, forță de muncă etc.).

Articol de Simona Lazăr, 11 Iulie 2025, 03:05
Este un concept utilizat în agricultură, zootehnie și statistică agricolă, desemnând inventarul de animale la un moment dat.
🐄 Ce include șeptelul?
Șeptelul se clasifică în funcție de specie și scopul economic:
1. Șeptel mare (sau „vită mare”):
Bovine – vaci de lapte, tauri, viței.
Cabaline – cai, măgari.
Bubaline – bivoli.
2. Șeptel mic:
Ovine – oi, berbeci, miei.
Caprine – capre și țapi.
Porcine – porci, scroafe, vieri.
3. Alte categorii:
Păsări de curte – găini, curci, rațe, gâște.
Albine – în stupine.
Animale de blană – iepuri, nurci (mai rar).
Pești – în piscicultură, sunt considerați „șeptel piscicol”.
📈 Importanța șeptelului în România
Economic: contribuie major la producția alimentară și la exporturi (carne, produse lactate, lână).
Social: esențial pentru gospodăriile rurale, oferind hrană și venituri.
Ecologic: influențează pășunile, biodiversitatea și echilibrul agroecosistemelor.
Statistic: este monitorizat anual de INS (Institutul Național de Statistică).
📉 Evoluția șeptelului în România
În ultimele decenii, România a înregistrat:
Scăderea numărului de bovine și porcine, mai ales după 1990.
Creșterea numărului de ovine și caprine, în special în zone montane și colinare.
Modernizarea fermelor mari, dar și declinul șeptelului din gospodăriile mici.
Tendințe de industrializare a creșterii animalelor, în paralel cu exploatațiile tradiționale.
✅ Concluzie
Șeptelul reprezintă coloana vertebrală a zootehniei românești. El reflectă atât starea agriculturii, cât și adaptabilitatea satului românesc la provocările economice și climatice actuale. Protejarea, modernizarea și gestionarea sustenabilă a șeptelului sunt esențiale pentru viitorul agriculturii românești.