Valoarea pășunatului ca instrument de prevenire a incendiilor de vegetație

Acesta reduce materialele inflamabile și sprijină biodiversitatea și economiile rurale. Integrarea pășunatului în gestionarea incendiilor de vegetație sporește reziliența împotriva incendiilor de vegetație. Explorăm aici modul în care funcționează pășunatul și succesul său în proiectele sprijinite de UE.

Cum funcționează pășunatul în prevenirea incendiilor de vegetație

Creșterea durabilă a animalelor este esențială pentru menținerea sănătății ecosistemelor și conservarea anumitor peisaje, în special prin pășunat. În anumite peisaje, pășunatul a fost recunoscut ca o modalitate eficientă de reducere a riscurilor de incendii de vegetație, deoarece ajută la controlul biomasei care poate alimenta incendiile (reducerea încărcăturii de combustibil). Cercetările arată că, atunci când animalele pasc, mănâncă ierburi și arbuști care altfel ar servi drept combustibil pentru incendii. Acest lucru creează rupturi în vegetație și zone cu vegetație mai scurtă și mai puțin densă, ceea ce poate încetini răspândirea incendiilor.

În plus, pășunatul poate duce la schimbări în comunitatea de plante care cresc, favorizându-le pe cele care sunt mai puțin susceptibile de a lua foc. De exemplu, pășunatul de primăvară poate reduce gramineele anuale invazive și poate favoriza gramineele native. Această modificare a tipurilor de vegetație și reducerea generală a combustibilului pot reduce intensitatea și viteza incendiilor de vegetație, făcând ca zonele pășunate să fie mai puțin predispuse la aprinderea incendiilor și mai ușor de gestionat în cazul în care acestea apar.

Cu toate acestea, este necesar să se adapteze pășunatul la capacitatea de suport a ecosistemului. Pășunatul excesiv poate duce la degradare și la pierderea biodiversității, subminând echilibrul ecologic și sănătatea peisajului. Prin urmare, practicile durabile de pășunat ar trebui gestionate cu atenție pentru a preveni pășunatul excesiv și pentru a asigura menținerea beneficiilor pentru prevenirea incendiilor de vegetație și sănătatea ecosistemului.

Încorporarea pășunatului în gestionarea incendiilor de vegetație, inclusiv a pădurilor, alături de alte strategii tradiționale și bazate pe natură, cum ar fi arderea prescrisă, oferă o abordare naturală și durabilă a prevenirii incendiilor de vegetație. În plus, pășunatul durabil sprijină gestionarea habitatelor de pășuni care găzduiesc o biodiversitate diversă, esențială pentru refacerea ecosistemelor după incendii.

Gestionarea eficientă a încărcăturilor de combustibil

Gestionarea încărcăturii de combustibil este esențială pentru prevenirea incendiilor de vegetație. Încărcătura de combustibil se referă la cantitatea de material combustibil (biomasă), cum ar fi iarba uscată, frunzele și ramurile, dintr-o anumită zonă. Gestionarea eficientă a combustibilului necesită competențe și cunoștințe complete privind distribuția încărcăturii de combustibil pentru a facilita arderile prescrise și pentru a elabora planuri eficiente de gestionare a incendiilor de vegetație. Aceste practici trebuie integrate în strategii pe termen lung, susținute de programe de dezvoltare rurală, pentru a le menține eficiența și pentru a preveni creșterea riscurilor de incendiu prin regenerare.

Pășunatul ca soluție durabilă

În mai multe zone din Spania și Portugalia, fermierii își pasc animalele în zone de protecție împotriva incendiilor desemnate strategic. Acest pășunat reduce cantitatea de vegetație care ar putea lua foc, diminuând astfel probabilitatea incendiilor forestiere în timpul condițiilor meteorologice extreme. Obiectivul acestei abordări este de a "întreține" zonele deja curățate de copaci, astfel încât acestea să acționeze ca întrerupătoare de combustibil.

Această metodă nu numai că ajută la gestionarea eficientă a încărcăturii de combustibil, dar promovează și utilizarea durabilă a terenurilor și sprijină economiile rurale. Politica agricolă comună (PAC) sprijină pășunatul rumegătoarelor (cum ar fi bovinele, ovinele și caprinele) pentru gestionarea biomasei din pășuni în vederea reducerii riscurilor de incendiu în majoritatea țărilor mediteraneene ale Uniunii, unde dinamica schimbărilor climatice crește riscurile unor astfel de evenimente. Integrarea practicilor de pășunat în strategiile de gestionare a incendiilor de vegetație este considerată o metodă naturală și durabilă de prevenire a incendiilor, sistemele de pășunat extensiv sprijinind obiectivele politicii UE privind adaptarea la schimbările climatice și biodiversitatea.

Un exemplu în acest sens este proiectul fermei organice de deal Tenuta Paganico din sudul Toscanei, Italia, care își propune să îmbunătățească metodele de pășunat a animalelor, abordând în același timp această problemă.

Sprijinit de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), proiectul a contribuit la refacerea și menținerea fâșiilor de protecție împotriva incendiilor neglijate, la curățarea lemnului mort și la rărirea arborilor cu risc ridicat. Rezultatele au inclus defrișarea a 2,29 hectare de pădure, refacerea a 5,82 hectare de benzi de protecție împotriva incendiilor și crearea de zone suplimentare de hrănire pentru animale. Această abordare dublă sprijină sănătatea ecosistemului și reduce riscurile viitoare de incendiu.

Cum pot beneficia statele membre și regiunile

Statele membre și regiunile pot include pășunatul ca parte a strategiilor lor de prevenire a incendiilor de vegetație prin integrarea acestuia în programele lor de gestionare a combustibililor și de dezvoltare rurală. Statele membre pot concepe o serie de intervenții diferite pentru a sprijini astfel de practici și pot dedica o parte din bugetul PAC sistemelor pastorale specifice. Sprijinul pentru fermele de creștere a rumegătoarelor poate fi disponibil prin măsuri legate de sprijinul pentru venit, eco-sisteme, intervenții de agromediu și politici de dezvoltare rurală.

Aceste politici pot include instrumente de gestionare a riscurilor, transfer de cunoștințe, servicii de consiliere și inițiative de cooperare care contribuie la reducerea riscului de incendii în viitor. În plus, plățile Natura 2000 în cadrul PAC pot compensa proprietarii de terenuri și utilizatorii pentru costurile suportate și pierderile de venituri cauzate de măsurile de conservare, făcând legătura între acțiunile de conservare necesare și cofinanțarea UE.

Aceste abordări necesită colaborarea între administratorii de terenuri, fermieri, autoritățile locale și factorii de decizie politică pentru a se asigura că practicile de pășunat sunt planificate și puse în aplicare în mod eficient. Prin adoptarea și promovarea acestui tip de pășunat ca practică durabilă de gestionare a terenurilor, regiunile își pot consolida rezistența la incendiile de vegetație și pot contribui la obiective economice și de mediu mai ample.