Hrănirea corectă a animalelor în sezonul rece şi efectele asupra producţiei

Iarna nu aduce provocări doar pentru oameni, ci și pentru animalele și păsările din ferme și gospodării. Temperaturile scăzute cresc necesarul energetic al organismului, iar modul în care sunt hrănite animalele în această perioadă se vede direct în producțiile de lapte, carne și ouă.

Despre cum ar trebui adaptată rația în sezonul rece a vorbit, invitatul realizatoarei Alexandra Vuță la emisiunea „Viața la Țară”, prof. univ. dr. Dumitru Drăgățăoiu, prorector al USAMV București.

„Orice deviere de la intervalul optim de desfășurare a proceselor vitale în corpul animalului înseamnă un consum mai mare pentru a asigura termoreglarea”, explică profesorul.

Când este prea frig, organismul animalului cheltuiește energie suplimentară pentru a-și menține temperatura corpului.

Acest lucru se vede inclusiv în compoziția laptelui: „Odată cu scăderea temperaturii, conținutul de grăsime al laptelui crește, pentru că produsul de concepție vițelul are nevoie de mai multă energie.”

De aceea, în sezonul rece, rațiile trebuie ajustate astfel încât să crească aportul de energie, însă cu o condiție esențială:

„Suplimentarea energiei trebuie făcută cu nutrețuri care au într-un volum mic o concentrație energetică mare. Nu putem mări doar volumul furajelor, pentru că împiedicăm capacitatea de ingestie a animalului.”

Întrebat despre greșelile crescătorilor, profesorul nu se grăbește să-i acuze, dar subliniază nevoia de rigoare:

„Nu aș zice că fac greșeli, ideea este că, în funcție de sistemul de creștere, de rasă și de producția animalului, categoriile de nutrețuri trebuie bine alese. Un singur nutreț nu poate să asigure necesarul de energie și substanțe nutritive al animalului, așa cum nici la om un singur aliment nu poate acoperi toate nevoile.”

Rația trebuie alcătuită științific, pe baza compoziției chimice a furajelor: „Orice crescător de animale trebuie să alcătuiască o rație în care sunt incluse, pe baze științifice, cantități care să asigure necesarul de energie și substanțe nutritive pentru întreținerea animalului și pentru producția de lapte, ouă sau carne.”

În cazul vacilor cu producții mari, cerințele sunt deosebit de ridicate.

„Sunt rase de vaci care pot ajunge la o producție medie de 45 de litri de lapte. Această producție trebuie susținută prin hrană. Nu poți elimina prin lapte proteine, grăsimi, glucide și săruri minerale dacă ele nu sunt introduse prin hrană”, avertizează profesorul.

În gospodăriile tradiționale, iarna se folosesc în principal fânul și, uneori, silozul din porumb sau alte plante furajere.

Acestea sunt bune, dar au limite: „Pot să susțină o producție de 10–12 litri de lapte, nu una mare.”

Pentru producții superioare sunt necesare nutrețuri combinate sau amestecuri de fermă bine calculate:

„Trebuie aduse nutrețuri combinate de la fabrici sau realizate în fermă, astfel încât să asigurăm necesarul de energie și proteină pentru producția de lapte scontată, plus un aport de elemente minerale, în special calciu și fosfor.”

Lipsa calciului poate duce la probleme grave: „Sunt destul de multe situații în care lipsa calciului poate să ducă până la febră vitulară sau paraplegie, situații pe care nu vrea nimeni să le traverseze.”

Un capitol important îl reprezintă și alimentația păsărilor, mai ales iarna, când mulți gospodari se plâng că scade ouatul.

„Găina poate să facă ouă, dar noi trebuie să-i asigurăm nutrețul care îi dă ceea ce elimină prin ou. Un ou are în medie 13–13,5% proteină, iar pentru ca acea proteină netă să ajungă acolo, din rație trebuie asigurată o proteină brută suficientă”, explică profesorul.

Dacă hrana se bazează doar pe porumb, apar probleme:

„Porumbul are în jur de 8,5% proteină brută, din care doar o parte devine proteină digestibilă, și doar jumătate din aceasta ajunge proteină netă. Practic, din 100 de grame de porumb, găina ajunge la circa 3 grame de proteină netă.

Dacă prin ou elimină 6 grame, trebuie să se împrumute din propriul organism.”

Pe lângă cantitatea de proteină, contează și calitatea ei. „Nu vom putea asigura doar din cereale aminoacizi precum lizina și metionina, foarte deficitari în cereale. Lizina este implicată în mărimea gălbenușului, metionina în volumul albușului. Fără ei, oul se micșorează, iar procentul de ouat scade, până la încetarea ouatului”, explică specialistul.

De aceea, recomandarea sa este clară: „Cei care se ocupă de creșterea animalelor au înțeles că trebuie să mai cumpere și concentrate proteino-vitamino-minerale, pe care să le amestece cu cerealele din gospodărie.

Chiar dacă nu ajung la nivel industrial, pot asigura 70–80% din necesar. Asta înseamnă un plus de producție și un avantaj material.”

Profesorul Drăgățăoiu respinge ferm ideea că în nutrețurile combinate s-ar folosi hormoni:

„Nu s-a pus niciun hormon în aceste nutrețuri. Există dozate, științific și corect, toate substanțele nutritive, toți nutrienții de care animalul are nevoie. Nu se merge doar pe proteină și energie, ci până la aminoacid, până la ultima vitamină și până la ultimul element mineral.”

Această rigoare face posibilă o conversie foarte bună a hranei: „Un pui broiler se realizează, în condiții de maximă siguranță alimentară, cu consumuri specifice de sub 1,7 kg de nutreț combinat pentru 1 kg de carne.”

La costuri medii de 2,50–2,60 lei/kg de nutreț combinat, rezultă un cost foarte redus al hranei pe kilogram de carne.

„De aceea putem cumpăra ouă cu 70–80 de bani și carne de pasăre la prețuri accesibile. Asta înseamnă securitate alimentară: să existe produsul și să avem acces la el.”

Concluzia profesorului este simplă, dar fermă: „Nu poți să ceri ceva de la un animal dacă nu îi asiguri prin hrană tot ceea ce are nevoie pentru a produce. Iar iarna, asta înseamnă rații adaptate, mai concentrate energetic și bine echilibrate în proteine, vitamine și minerale.”