Floarea Calotă şi-a adunat cântecele de la ţărani și lăutari

Aceste cuvinte erau scrise de Mircea Eliade în a sa celebră „Noapte de Sânziene". "Un credincios nu are mai mult de două- trei experienţe religioase în toată viaţa lui. Restul e rutină. Ca şi viaţa noastră: o serie nesfârşită de automatisme. "

Auzind la radio sau în sala de spectacol glasul Floarei Calotă, fiecare dintre noi poate evada din acea rutină, simte că trăieşte un moment aparte, rupt din şirul clipelor la fel. Aceasta pentru că artista din Beuca, un sătuc al Teleormanului, situat nu departe de Siliştea Gumeşti a scriitorului Marin Preda, îşi trăieşte cu intensitate, în cântec - fiecare vers, fiecare onomatopee, fiecare oftat adânc. Puterea de a da glas dorurilor, dragostei, sfâşierii dar şi bucuriei, exuberanţei este de-a dreptul uimitoare şi ne trezeşte un singur gând: numai cine are har poate arde ca o flacără, ca o torţă.

„Părinţii mei au fost oameni simpli"- mărturiseşte Floarea Calotă într-un articol consemnat de Claudiu Ionescu . „Îndelung răbdători şi plini de dragoste, mi-au răspuns la timp tuturor întrebărilor. Au găsit leacuri şi răspunsuri frământărilor şi spaimelor pe care le are orice copil. Am un singur frate mai mare care a făcut tot ce a crezut că-i bine, încât să ştim, fără nici o umbră de îndoială că el e Nenea. Şi astăzi pentru mine el este tot Nenea."

„Teleormanul meu- acest ţinut care şi-a luat numele de la un râu şi amintirea unei „păduri nebune"- este o zonă cu resurse nebănuite şi diverse: cântec de leagăn, de muncă, de sărbătoare, de dragoste, de cătănie, de război, doine, balade, bocete, descântece, poveşti, snoave, ghicitori, obiceiuri- toate ale unei singure lumi- a ţăranului. Numai în Teleorman o să auziţi „de cântat în draci"- aşa cum au numit specialiştii acest gen de interpretare, apoi „de dragoste ca pe Vlaşca şi Teleorman"sau „Cucuieţii din Teleorman."

Într-o zi de 27 martie a anului 1956 venea pe lume în localitatea Beuca, judeţul Teleorman, Floarea Calotă, într-o familie de oameni calzi, simpli şi iubitori de frumos. Tatăl este descris de artistă ca un Moromete, un poet, un om recunoscut de tot satul pentru talentul său de povestitor. După plecarea tatălui într-o altă lume, artista a publicat o carte cu textele scrise de acesta.

Şi-a făcut debutul la concursul „ Floarea din grădină" în 1977, unde a obţinut trofeul.
Din acelaşi an datează şi primele înregistrări la Radiodifuziunea Română sub bagheta maestrului Constantin Mirea.
În 1978 este laureată la Festivalul – concurs „Maria Tănase" de la Craiova.
Un an mai târziu începe colaborarea cu dirijorul Ion Albeşteanu alături de care va înregistra de-a lungul anilor peste 100 de piese din folclorul teleormănean.
Maria Lătăreţu a fost artista pe care a apreciat-o şi iubit-o din copilărie, fiindu-i model pentru toate calităţile ei artistice şi umane.

Floarea Calotă şi-a adunat cântecele de la ţărani, lăutari şi din culegeri de folclor. În ani le-a imprimat pe banda magnetică, LP-uri(discuri de vinil) şi CD-uri în studiourile Radio România, la Casa Electrecord şi la Institutul de Folclor"Constantin Brăiloiu".

A fost căsătorită cu pictorul şi scriitorul Nicolae Lupu. Sătenii din satul Beuca, a căror biserică a fost pictată de Nicolae Lupu povestesc că atunci când a zugrăvit chipul Maicii Domnului, acesta a luat-o ca model pe Floarea Calotă, ale cărei trăsături le-a transpus în frescă.

În perioada 1990- 1996 Floarea Calotă, în calitate de deputat în Parlamentul României şi membru al Comisiei de Cultură, Artă şi Mass- Media, a avut o iniţiativă legislativă: Legea timbrului folcloric. Urmare a aplicării acestei legi este editarea discurilor-document de către Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti.

Din numeroasele apariţii discografice, emisiuni de radio şi televiziune, filme şi apariţii editoriale amintim câteva:
„Tot iubind prin Teleorman"(LP, dirijor Ion Albeşteanu)
„Floarea Calotă"(LP, dirijor Ion Albeşteanu)
„Neiculiţă, floare dulce "(LP, dirijor Ion Albeşteanu)
„Authentic Romania"-(CD, Sonoton Munchen)
„Cântece vechi" vol Işi II (CD,dirijor Adrian Grigoraş)
„Izvoare teleormănene"(film, regia Ion Filip)
„Costumul popular, călător prin milenii"(volum, editura Semne)
„Costume populare româneşti din colecţia Floarei Calotă (volum, editura Semne)

{module 609}