Top 5 vedete populare din Bucovina și Moldova

Între dealurile Bucovinei, câmpiile Moldovei de Jos și târgurile vechi, cântul popular a însoțit nunți, culesuri și hramuri, păstrând povești, obiceiuri și grai. În ultimul secol, vocile emblematice ale regiunii au dus acest tezaur din căminul cultural pe scena mare, apoi pe radio, la televiziune și, mai nou, în playlisturile noastre zilnice.

Topul de față propune cinci interpreți-reper din Moldova – România, aleși după câteva criterii clare: calitatea artistică, rădăcina în tradiția locului, bogăția repertoriului, forța de a emoționa publicul de toate vârstele și consecvența cu care au ținut viu cântecul. Pentru fiecare, am reținut piese reprezentative și particularități de stil: inflexiunile sprintene ale Bucovinei, eleganța doinei moldovenești, verva cântecului de petrecere, delicatețea strigăturilor și farmecul portului.

Nu urmărim o ierarhie „definitivă”, ci o invitație la ascultare: un traseu sonor care trece prin hore bătute, sârbe jucate, balade cu subtext și refrene ce aprind ringul. Veți regăsi artiști deveniți repere pentru generații și ale căror interpretări au intrat în memoria afectivă a publicului, dar și un îndemn de a redescoperi ansambluri, tarafuri și lăutari care le-au fost alături. Dincolo de nume, folclorul moldovenesc rămâne o artă a comunității – vie, caldă, sprijinită pe voce, vioară, cobză și inimă. Acest top e un pretext să punem iarăși muzica la drum și să lăsăm hora să ne prindă.

Iată un top 5 editorial al celor mai iubiți și ascultați interpreți de folclor moldovenesc, cu repere rapide:

1. Sofia Vicoveanca (Bucovina/Suceava) – voce-simbol a Moldovei, pe scenă din 1959, „privighetoarea Bucovinei”; carieră uriașă și repertoriu de referință.

Sofia Vicoveanca întruchipează spiritul Bucovinei: demn, cald, sobru și luminos în același timp. Crescută în nordul Moldovei, a făcut din doină o mărturisire și din cântecul de joc o sărbătoare a comunității. Repertoriul ei cuprinde balade, hore, sârbe și cântece de nuntă, cântate cu o dicție impecabilă și o frazare amplă, inconfundabilă. A cultivat rigoarea portului, a graiului și a orchestrației, lucrând cu tarafuri și orchestre profesioniste, dar păstrând mereu gustul „sfatului” din căminul cultural. Cariera de peste șase decenii a însemnat turnee, înregistrări radio-TV, colecții discografice și o influență uriașă asupra generațiilor tinere. Prin ea, cântecul bucovinean a devenit reper de autenticitate și eleganță. În recitaluri, trece firesc de la cântecul de leagăn la cel de petrecere, ridicând publicul în picioare și lăsând, la final, liniștea emoției curate. Pentru mulți, „doamna cântecului bucovinean” este sinonim cu însăși ideea de folclor moldovenesc.

2. Laura Lavric (Suceava) – energie inconfundabilă în hore și bătute moldovenești; artistă de Bucovina, cu apariții numeroase în antologii și emisiuni TV.

Laura Lavric aduce pe scenă energia nestăvilită a horelor și bătutelor din Bucovina. Vocea ei are forță, zâmbet și sprinteneală, iar strigăturile punctează cu haz și autoritate ritmul jocului. A crescut în tradiția satului, cântând la nunți și hramuri, apoi a dus repertoriul înregistrat pe disc, la radio și în mari spectacole folclorice. În interpretarea ei, piesele de petrecere capătă vervă, iar doinele păstrează un vibrato cald, bine ținut în frâu. Costumul, pașii și comunicarea directă cu publicul fac parte din „semnătura” sa artistică. A colaborat cu orchestre renumite, păstrând însă coloratura de taraf. Prin naturalețe și farmec personal, Laura Lavric a intrat în memoria afectivă a publicului: e artista care te ridică de la masă ca să prinzi hora. În Moldova românească, puțini au știut să unească atât de firesc rigoarea scenică cu bucuria autentică a petrecerii ca ea.

3. Mioara Velicu (Galați) – una dintre marile voci ale Moldovei de Jos; pe scenă din 1963, cu repertoriu clasic de petrecere și doină.

Mioara Velicu reprezintă Moldova de Jos, cu cântece de veselie și tristețe, spuse pe înțelesul tuturor. Are un timbru cald, catifelat, și o frazare care desenează linia melodică fără excese, lăsând cuvântul să ducă sensul. Repertoriul ei cuprinde doine, cântece de dor, piese de petrecere și melodii cu umor fin, toate sprijinite pe orchestrații clasice, bogate în suflători și vioară. A păstrat mereu limpezimea rostirii, accentul moldovenesc fermecător și o atitudine elegantă pe scenă. Popularitatea ei vine nu doar din longevitate, ci din felul în care transformă un text simplu într-o poveste trăită. La evenimente, cântecele ei devin refrene comune, iar în recitaluri aduc o atmosferă de acasă, cu gazdă bună și inimă deschisă. Mioara Velicu e dovada că „simplitatea bine cântată” poate emoționa profund și rezistă timpului fără artificii.

4. Daniela Condurache (Botoșani) – timbru puternic și stil moldovenesc autentic; originară din Stâncești, foarte prezentă în festivaluri și pe TV.

Daniela Condurache, din Botoșani, este una dintre vocile definitorii ale Moldovei de mijloc. Tonalitatea clară, cu metal strălucitor, și atacurile precise îi dau un profil imediat recognoscibil. Cântă hore sprintene, sârbe „cu foc”, dar și doine rotunde, în care galbenul toamnelor moldovenești pare să se aștearnă peste fiecare vers. A crescut în ansambluri și pe scenele festivalurilor, consolidând un repertoriu bogat, cu texte ce vorbesc despre dor, sat, părinți, nuntă și munca de peste an. În apariții, portul e purtat cu mândrie, iar dialogul cu orchestră sau taraf rămâne echilibrat: nimic nu acoperă vocea, totul o servește. Daniela Condurache a influențat mulți tineri interpreți prin disciplină și respectul pentru grai. Înregistrările sale, difuzate constant la radio și TV, au intrat în obișnuința publicului. E o artistă care sintetizează verva, rigoarea și farmecul cântecului moldovenesc contemporan.

5. Margareta Clipa (Suceava) – reprezentantă de seamă a Bucovinei, cu discografie și turnee ample; cetățean de onoare al județului Suceava.

Margareta Clipa este o ambasadoare aleasă a Bucovinei, cu o voce generoasă și o prezență elegantă. Cântecele ei poartă tihna dealurilor, strălucirea portului și buna-cuviință a sărbătorilor de peste an. Are un repertoriu întins, de la cântece de joc la romanse populare și doine, toate cântate cu un legato cald și cu dicție clară. A colaborat cu orchestre prestigioase și a urcat frecvent pe scene mari, însă a rămas mereu aproape de comunitate, de obiceiuri și de meșteșugul costumului tradițional. Publicul o apreciază pentru echilibrul dintre emoție și sobrietate: nu forțează, nu caută efecte, ci lasă melodia să curgă, sprijinită de poveste. Prin consecvență și bun gust, Margareta Clipa a devenit o referință pentru felul în care se prezintă cântecul bucovinean pe scenă. În jurul ei, folclorul se arată așa cum e: demn, luminos și plin de omenie.

Acest parcurs prin vocile Moldovei românești e, de fapt, o invitație la reîntâlnirea cu propriile rădăcini. Sofia Vicoveanca, Laura Lavric, Mioara Velicu, Daniela Condurache și Margareta Clipa nu sunt doar repere artistice, ci puncte cardinale ale memoriei noastre afective. Din horele sprintene și până la doinele care liniștesc seara, ele au păstrat limpezimea graiului, frumusețea portului și firescul unei muzici care se trăiește, nu doar se ascultă. Când le auzi în căști sau pe scenă, satul se apropie, casa se luminează, iar sărbătoarea își găsește ritmul. Folclorul moldovenesc rămâne viu tocmai pentru că acești artiști l-au slujit cu rigoare, bun-simț și dragoste. Să ducem mai departe cântecul lor: să-l cântăm cu copiii, să-l dansăm la nunți, să-l ascultăm în drum spre serviciu. Acolo unde se aude o hore, se strânge o comunitate; acolo unde răsună o doină, inima își amintește cine este. Și, mai ales, să-l respectăm în fiecare zi.