In memoriam Tita Bărbulescu
Tita Bărbulescu s-a născut pe 15 februarie 1936, în orașul Topoloveni, județul Argeș. Și-a însușit talentul tatălui Constantin Bărbulescu, un cunoscut lăutar din zona Argeșului, de la o vârstă fragedă.
05 Decembrie 2021, 22:23
La 14 ani a fost cooptată să facă parte din Corul Căminului Cultural Topoloveni-Călinești unde participă la Concursul căminelor culturale pe țară câștigând locul I ca solistă vocală în cadrul corului.
Tita Bărbulescu a absolvit la Școala Populară de Artă din București, unde a studiat canto, avându-i profesori pe Gheorghe Oancea și Ana Armășeșcu. La terminarea studiilor se angajează la orchestra populară „Doina Argeșului” din Pitești, efectuând nenumărate și prețioase culegeri de folclor de la vechii lăutari autentici din Argeș. Alături de orchestra Doina Argeșului face și primele înregistrări, la doar 16 ani, la Radiodifuziunea Română și are ocazia să cunoască și să evolueze alături de faimoșii artiști ai vremii: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Aurelia Fătu Răduță, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Alexandru Grozuță, Ioana Radu, Mia Braia, Rodica Bujor și Ion Luican, Ion Dolănescu... Alături de Maria Tănase a avut ocazia să plece într-un turneu de o lună în Bulgaria. În afară de folclor, Tita Bărbulescu are în repertoriu muzică lăutărească autentică, muzică de petrecere și romanțe. De-a lungul carierei a avut ocazia să lucreze și cu mari dirijori ca: Victor Predescu, Ionel Budișteanu, Radu Voinescu și Paraschiv Oprea. Cele mai îndrăgite melodii sunt „Sus’ la munte la Muscel”, „Lele, lelișoara mea”, „De-ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești păn’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene”, “Mărine la nunta ta” și altele.
Între anii 1960 şi 1962 se stabilește în București fiind angajata Teatrului „Ion Vasilescu”. Urmează apoi la „Doina Olteniei” din Craiova și „Flacăra Prahovei” din Ploiești.
Tita Bărbulescu a fost una dintre artistele preferate ale lui Nicolae Ceauşescu. De aceea, era chemată la numeroase petreceri organizate de-a lungul timpului de dictatorul comunist. Preşedintele României din acea perioadă cunoştea pe de rost versurile cântecelor. Dacă se întâmpla ca un artist să înlocuiască sau să încurce vreun cuvânt, Tovarăşul lua imediat atitudine, urca pe scenă, lua microfonul şi cânta chiar el.
Tita Bărbulescu rămâne o emblemă a cântecului lăutăresc și de petrecere!
Odihnă și lumină veșnice!
Comentariu de Cătălin Maximiuc
