Paparudele – Dansul ploii și chemarea fertilității
Paparudele reprezintă un ritual străvechi românesc cu rădăcini precreștine, practicat în special în regiunile sudice și centrale ale țării, în perioadele de secetă sau în preajma verii.
Articol de Simona Lazăr, 07 Iunie 2025, 22:13
Este un obicei agrar care face parte din calendarul popular și care exprimă relația profundă a omului cu natura, în special cu ploaia – element vital pentru recolte și supraviețuirea comunităților rurale.
Origine și semnificație
Termenul „paparudă” este considerat de origine traco-dacică, iar unele surse îl pun în legătură cu divinități ale fertilității sau ale ploilor. Ritualul are scopul de a invoca ploaia și de a stimula fertilitatea pământului, fiind adesea practicat de fete tinere sau copii, ceea ce accentuează caracterul pur și sacru al ceremoniei.
Desfășurarea obiceiului
Ritualul Paparudei se desfășura în mod tradițional astfel:
Participanții, de obicei fete tinere sau copii, se îmbrăcau sumar, acoperiți cu frunze verzi (în special de boz, nuc, salcie) și flori de câmp. Uneori, o singură fată juca rolul principal, fiind „paparuda” propriu-zisă.
Dansul și cântecele aveau loc din poartă în poartă, prin tot satul, însoțite de un alai. Gospodarii le stropeau cu apă, gest simbolic menit să atragă ploaia și să purifice ritualul.
Se cântau versuri repetitive, ritmate, cu formule precum:
„Paparudă, rudă / Vino de ne udă / Cu găleata, leata / Peste toată ceata...”
După ce terminau dansul și cântecul, gazdele ofereau participanților ouă, făină, bani sau alte daruri simbolice.
Funcție socială și spirituală
Paparudele nu erau doar un mijloc de chemare a ploii, ci și o formă de solidaritate comunitară. Satul întreg participa la ritual, iar legătura dintre om și natură era reafirmată în fiecare gest și cuvânt. Dansul avea o funcție catartică, de eliberare a tensiunii provocate de secetă și de reînnoire a speranței.
Declin și păstrare în prezent
Ca și alte tradiții agrar-magice, Paparudele au suferit un declin în secolul XX, odată cu modernizarea agriculturii și urbanizarea. Astăzi, ritualul este păstrat în special în cadrul festivalurilor folclorice, al activităților etnografice și al școlilor care promovează patrimoniul cultural.
Concluzie
Paparudele reprezintă una dintre cele mai poetice și puternice expresii ale relației dintre om și natură din cultura populară românească. Cu rădăcini adânci în credințe arhaice, ele păstrează memoria colectivă a unui popor legat de pământ și cer, de ritmurile anotimpurilor și de speranța în viață.
